(Zi si noapte visez la tine, tu nu esti ca si oricine
Esti o stea, ce-mi lumina viata mea..)
Dragoste la prima vedere
In fiecare zi, in fiecare noapte, vreau sa fiu cu tine, vreau sa fii aproape
Doar pe tine te chem in viata mea, caci tu ai fost si esti o jumatate din ea
Cu tine vreau sa fiu, vreau sa fiu cu tine,cu tine vreau sa fiu, cu tine-mi va fi bine
Impreuna vom trai in prosperare,pentru ca iubirea mea pentru tine e mare.
Zi si noapte visez la tine, tu nu esti ca si oricine
Esti o stea, ce-mi lumina viata mea, dar nu esti cu mine
Nu resist, inima te cere, dragoste la prima vedere
Te-am zarit, m-am indragostit, m-ai ranit adanc si plang…waau..
Atunci cand mergi pe strada, baietii te privesc
Esti o fetita foc, cum sa te cuceresc? Innebunesc..
Cand ma atingi usor, inima imi explodeaza..simt ca mor
Esti sexy si draguta, c-un corp seducator
Chipul tau de inger ma face sa zbor.
Nu pot sa resist, inima te cere
Simt pentru prima oara dragoste la prima vedere.
Zi si noapte visez la tine, tu nu esti ca si oricine
Esti o stea, ce-mi lumina viata mea, dar nu esti cu mine
Nu resist, inima te cere, dragoste la prima vedere
Te-am zarit, m-am indragostit, m-ai ranit adanc si plang…waau
Luna si stelele ne-au intalnit
Si in sfarsit am un vis implinit
Haide iubire, spune-mi ceva
Spune-mi ca vrei numai dragostea mea.
Luna si stelele ne-au intalnit
Si in sfarsit am un vis implinit
Haide iubire, spune-mi ceva
Spune-mi ca vrei numai dragostea mea.
Zi si noapte visez la tine, tu nu esti ca si oricine
Esti o stea, ce-mi lumina viata mea, dar nu esti cu mine
Nu resist, inima te cere, dragoste la prima vedere
Te-am zarit, m-am indragostit, m-ai ranit adanc sï plang…waau
vineri, 3 iunie 2011
duminică, 1 mai 2011
Atat de singur.....
Atât de singur… atât de lipsit de sentimente… totul in jurul meu se năruie… vise, speranțe, dorințe, sentimente… toate parca devin inexistente si din ce in ce tot mai confuz eu..
Oare de ce este atât de complicata viața asta? Sau noi, pur si simplu nu avem nimic mai bun de făcut decât sa o complicam? Ni se urăște cu binele si începem sa căutăm in orice lucru ceva rău prin care parca suntem dornici doar sa cerșim mila altora.
Cum după ceva timp de relație numai ești in stare sa fii conștient daca o mai iubești sau nu??? As da orice sa mai fie totul ca la început, sa ne întoarcem in trecut. Fara tine, am momente in care numai pot trai, dar sunt momente in care parca nimeni si nimic numai ma interesează, in care îmi doresc sa fiu doar eu într-o lume goala.
De ce tot timpul trebuie sa îmi fie teama sa vorbesc cu tine si sa îți spun ce simt? De ce??? De ce daca te rog sa citești ceea ce scriu îmi spui ca sunt niște prostii iar daca încerc sa îți zic lucrurile astea fata in fata nu ma lași sa termin decât in lacrimi? Îmi cunoști punctele slabe, știi ca atunci când ceva ma doare si nu sunt sigur de ceea ce spun izbucnesc in plâns, dar de ce niciodată nu faci efortul de a ma înțelege si pe mine si sa nu te mai gândești decât la propria persoana?
Pana acum ai fost acea persoana dura, care niciodată nu arata când îl doare ceva si care trecea foarte ușor peste orice supărare. M-ai făcut sa devin oarecum dependent de tine, sa îmi fie teama sa iau o decizie in lipsa ta doar pentru a nu ne certa, sa ma consider incapabil sa te părăsesc… dar stau si ma întreb, de ce acum când in sfârșit eram sigur pe ceea ce-mi doream: SA NE DESPĂRȚIM, SA SCAP DE STRESUL ASTA, vi si faci oarecum pe victima? De ce de fiecare data când ma simt bine ca nu am vorbit cu tine si ca nu m-am gândit la tine, ca am reușit sa nu îmi fie greu sa nu te aud si sunt cat de cat sigur ca am reușit sa ma debarasez de dependenta de tine, intervii tu si ma derutezi?? De ce pana acum nu te interesa atât de mult daca ne despărțeam si eu eram cel care te stresam si te tot căutam iar acum când pe mine as vrea sa numai ma intereseze vi si ma cauți si nici măcar nu stiu daca o faci ca așa simți sau doar pentru a întoarce roata…
Iau țigară, trag un fum, unul plin de durere si in același timp relaxare… as vrea in acest moment sa ma evapor exact precum fumul, sa fiu peste tot, sa nu fiu văzut dar prezenta sa mi se simtă in toată încăperea. Nu vrei sa fiu eu țigara pe care o fumezi in fiecare dimineață? Cat de minunat ar fii daca ai fi dependent de mine si tot timpul ai face orice sa ma ai așa cum faci pentru niște amarate de țigări. Pentru ele muncești, te lupți… dar pentru relația noastră când? Cat trebuie sa mai aștept si sa mai sufăr sa îți dai seama ca am ajuns la capătul puterilor si ca nu mai pot lupta de unul singur? Duc prea multe pe umeri de unul singur, când s-ar presupune ca in aceasta relație suntem doi. Dar pe tine te interesează doar atunci când ne înțelegem bine, insa cum ne certam din motive copilărești așa cum am făcut de fiecare data începi si îmi reproșezi toate lucrurile pe care le tii in tine. Știi, omul la nervi spune multe dar spune si adevărul, iar daca tu când ești foarte nervos nu spui decât ca numai ma vrei, ca te-ai saturat de relația asta atât de grea… de ce atunci când te calmezi îți ceri scuze si continuam? De ce nu ai tupeul odată pentru totdeauna sa ma lași in pace definitiv?? Vreau asta.. înțelege odată… cred ca tu ai trăit cu impresia ca niciodată eu nu o sa fiu capabil sa îți spun ca vreau sa ne despărțim, iar acum când ești in fata faptului împlinit nu știi cum sa reacționezi si faci pe victima oarecum. Insa sunt conștient ca daca si de aceasta data cedez si ne împăcăm, la prima cearta iar o sa aud doar reproșuri, jigniri de la tine si iar o sa vreau despărțire si iar o sa ma conving si tot așa… nu vreau sa trăiesc o viață lângă tine in stresul asta. Am doar 22 ani, vreau sa îmi trăiesc viața, sa ies oriunde vreau si oricând vreau nu sa stau cu teama ca daca ma duc undeva cu o anume persoana o sa ma cert cu tine si probabil o sa îmi ceri sa ne despărțim ca mai apoi, după ce ma faci sa sufăr cu vârf si îndesat sa îmi ceri sa continuam fara a-mi da vreo explicație…
Nu stiu ce vreau de la viața mea… sau… de fapt stiu… dar nu ma lași tu sa fac ceea ce îmi doresc. Iar așa cum suntem noi , preferam sa jucam teatru si sa mimam fericirea doar de teama singurătății, ne complacem in anumite situații care nu ne fac deloc bine…
Oare va ieși soarele si pe strada mea? Cu siguranță… insa sunt conștient ca asta depinde doar de mine… vrea… trebuie… sa găsesc puterea sa lupt cu tine sa îmi fac bine doar mie pentru ca binele NOSTRU l-am tot căutat si am luptat pentru el ani d zile… îmi ajunge… daca chiar ma iubești.. e timpul tau… e momentul tau in care poți atinge gloria si arată-mi ca ma iubești… daca chiar ma iubești…
Oare de ce este atât de complicata viața asta? Sau noi, pur si simplu nu avem nimic mai bun de făcut decât sa o complicam? Ni se urăște cu binele si începem sa căutăm in orice lucru ceva rău prin care parca suntem dornici doar sa cerșim mila altora.
Cum după ceva timp de relație numai ești in stare sa fii conștient daca o mai iubești sau nu??? As da orice sa mai fie totul ca la început, sa ne întoarcem in trecut. Fara tine, am momente in care numai pot trai, dar sunt momente in care parca nimeni si nimic numai ma interesează, in care îmi doresc sa fiu doar eu într-o lume goala.
De ce tot timpul trebuie sa îmi fie teama sa vorbesc cu tine si sa îți spun ce simt? De ce??? De ce daca te rog sa citești ceea ce scriu îmi spui ca sunt niște prostii iar daca încerc sa îți zic lucrurile astea fata in fata nu ma lași sa termin decât in lacrimi? Îmi cunoști punctele slabe, știi ca atunci când ceva ma doare si nu sunt sigur de ceea ce spun izbucnesc in plâns, dar de ce niciodată nu faci efortul de a ma înțelege si pe mine si sa nu te mai gândești decât la propria persoana?
Pana acum ai fost acea persoana dura, care niciodată nu arata când îl doare ceva si care trecea foarte ușor peste orice supărare. M-ai făcut sa devin oarecum dependent de tine, sa îmi fie teama sa iau o decizie in lipsa ta doar pentru a nu ne certa, sa ma consider incapabil sa te părăsesc… dar stau si ma întreb, de ce acum când in sfârșit eram sigur pe ceea ce-mi doream: SA NE DESPĂRȚIM, SA SCAP DE STRESUL ASTA, vi si faci oarecum pe victima? De ce de fiecare data când ma simt bine ca nu am vorbit cu tine si ca nu m-am gândit la tine, ca am reușit sa nu îmi fie greu sa nu te aud si sunt cat de cat sigur ca am reușit sa ma debarasez de dependenta de tine, intervii tu si ma derutezi?? De ce pana acum nu te interesa atât de mult daca ne despărțeam si eu eram cel care te stresam si te tot căutam iar acum când pe mine as vrea sa numai ma intereseze vi si ma cauți si nici măcar nu stiu daca o faci ca așa simți sau doar pentru a întoarce roata…
Iau țigară, trag un fum, unul plin de durere si in același timp relaxare… as vrea in acest moment sa ma evapor exact precum fumul, sa fiu peste tot, sa nu fiu văzut dar prezenta sa mi se simtă in toată încăperea. Nu vrei sa fiu eu țigara pe care o fumezi in fiecare dimineață? Cat de minunat ar fii daca ai fi dependent de mine si tot timpul ai face orice sa ma ai așa cum faci pentru niște amarate de țigări. Pentru ele muncești, te lupți… dar pentru relația noastră când? Cat trebuie sa mai aștept si sa mai sufăr sa îți dai seama ca am ajuns la capătul puterilor si ca nu mai pot lupta de unul singur? Duc prea multe pe umeri de unul singur, când s-ar presupune ca in aceasta relație suntem doi. Dar pe tine te interesează doar atunci când ne înțelegem bine, insa cum ne certam din motive copilărești așa cum am făcut de fiecare data începi si îmi reproșezi toate lucrurile pe care le tii in tine. Știi, omul la nervi spune multe dar spune si adevărul, iar daca tu când ești foarte nervos nu spui decât ca numai ma vrei, ca te-ai saturat de relația asta atât de grea… de ce atunci când te calmezi îți ceri scuze si continuam? De ce nu ai tupeul odată pentru totdeauna sa ma lași in pace definitiv?? Vreau asta.. înțelege odată… cred ca tu ai trăit cu impresia ca niciodată eu nu o sa fiu capabil sa îți spun ca vreau sa ne despărțim, iar acum când ești in fata faptului împlinit nu știi cum sa reacționezi si faci pe victima oarecum. Insa sunt conștient ca daca si de aceasta data cedez si ne împăcăm, la prima cearta iar o sa aud doar reproșuri, jigniri de la tine si iar o sa vreau despărțire si iar o sa ma conving si tot așa… nu vreau sa trăiesc o viață lângă tine in stresul asta. Am doar 22 ani, vreau sa îmi trăiesc viața, sa ies oriunde vreau si oricând vreau nu sa stau cu teama ca daca ma duc undeva cu o anume persoana o sa ma cert cu tine si probabil o sa îmi ceri sa ne despărțim ca mai apoi, după ce ma faci sa sufăr cu vârf si îndesat sa îmi ceri sa continuam fara a-mi da vreo explicație…
Nu stiu ce vreau de la viața mea… sau… de fapt stiu… dar nu ma lași tu sa fac ceea ce îmi doresc. Iar așa cum suntem noi , preferam sa jucam teatru si sa mimam fericirea doar de teama singurătății, ne complacem in anumite situații care nu ne fac deloc bine…
Oare va ieși soarele si pe strada mea? Cu siguranță… insa sunt conștient ca asta depinde doar de mine… vrea… trebuie… sa găsesc puterea sa lupt cu tine sa îmi fac bine doar mie pentru ca binele NOSTRU l-am tot căutat si am luptat pentru el ani d zile… îmi ajunge… daca chiar ma iubești.. e timpul tau… e momentul tau in care poți atinge gloria si arată-mi ca ma iubești… daca chiar ma iubești…
vineri, 22 aprilie 2011
Ganduri de Paste!
Suntem obisnuti ca de Paste sa facem urari de bine si prosperitate, sa ciocnim oua rosii si sa ne infruptam din bucatele alese. Sunt frumoase aceste obiceiuri, placute si celor cateva zile din an le da un farmec aparte, dar scopul lor este cu totul si cu totul altul.
Daca revelionul, ziua nationala, 1 mai etc etc sunt zile de sarbatoare, de petrecere si voie buna, Craciunul, Pastele, echinoctiul de primavara sau toamna sunt sarbatori care se adreseaza spiritului.
Obinuiesc, in aglomeratie, sa privesc oamenii din jurul meu si caut sa inteleg cat de des isi amintesc ei de spirit. Sunt putini acei oameni. Le zambesc cand ii descoper si ei raspund la fel. Ma bucura enorm cand cineva din jur ia parte la bucuria pe care o simt, la emotiile pe care doresc sa le impartasesc si raspunsul acestei cautari este, pentru mine, cea mai mare bucurie.
Oamenii raspund mai repede la ganduri decat la gesturi, dar nu doresc sa-si aminteasca asta, pentru ca tot ceea ce-si amintesc doare. In asemenea momente cel care iti zambeste ca te-a regasit te cheama spre interior, acolo unde soarele nu arde, iar frigul nu ucide. Acolo trebuie sa aducem lumina sarbatorilor in aceste momente.
Hristos a inviat... din interior!
Daca revelionul, ziua nationala, 1 mai etc etc sunt zile de sarbatoare, de petrecere si voie buna, Craciunul, Pastele, echinoctiul de primavara sau toamna sunt sarbatori care se adreseaza spiritului.
Obinuiesc, in aglomeratie, sa privesc oamenii din jurul meu si caut sa inteleg cat de des isi amintesc ei de spirit. Sunt putini acei oameni. Le zambesc cand ii descoper si ei raspund la fel. Ma bucura enorm cand cineva din jur ia parte la bucuria pe care o simt, la emotiile pe care doresc sa le impartasesc si raspunsul acestei cautari este, pentru mine, cea mai mare bucurie.
Oamenii raspund mai repede la ganduri decat la gesturi, dar nu doresc sa-si aminteasca asta, pentru ca tot ceea ce-si amintesc doare. In asemenea momente cel care iti zambeste ca te-a regasit te cheama spre interior, acolo unde soarele nu arde, iar frigul nu ucide. Acolo trebuie sa aducem lumina sarbatorilor in aceste momente.
Hristos a inviat... din interior!
duminică, 17 aprilie 2011
Ganduri...
Doar pentru ca lucrurile se schimba,nu inseamna ca nu a fost niciodata asa inainte...
Uneori imi doresc sa fiu o musca ,sa-i observ pe cei din jurul meu fara sa-i fac sa simta ca au ceva de dovedit... Sa cunosc naturaletea ,realitatea bizara ...minciunile nevinovate si cele care ranesc...
Deseori poate imi doresc sa stiu mai mult decat ar fi potrivit sa cunosc...iar asta spinteca in doua inocenta si entuziasmul...In unele cazuri,traiesc cu iluzia ca unii oameni pot evolua in functie de persoanele cu care se antureaza....dar de cele mai multe ori, indivizii se dovedesc a fi niste inconsecventi si niste superficiali.
O lume in care toata lumea se iubeste cu toata lumea,dar individual, fiecare se amageste ca traieste o "iubire duala" autentica, neincalcand principiile morale. Prostii!...Undeva,in intuneric, toata lumea inseala pe toata lumea cu sau fara a incalca fidelitatea conjugala, absolvindu-se ulterior de vina prin diverse mijloace mizerabile...
Azi am inteles un aspect important...Si anume ca oricat ne-am dori uneori sa fie bine,conceptul de bine nu are acelasi sens pentru fiecare din noi....si desigur,mijloacele de a-l obtine difera de la persoana la persoana,in functie de principii sau de lipsa lor... Aveti,asadar,grija ce va doriti...
P.S: Sa nu presupui niciodata ca un barbat simte ceea ce simte o femeie ,sau invers... Am fost creati sa fim diferiti. Totusi, indiferent cat de diferiti am fi, suntem potriviti unul pentru altul..
marți, 5 aprilie 2011
Daca viata mea ar fi un film......
Daca as face un film despre propria mea viata nu sunt convins ca m-as uita eu insami la el. Dar in fine, o sa incerc sa fac fata provocarii. Am primit leapsa de la Trestie si este de fapt o intrebare: daca viata ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?
Cu siguranta unul de fictiune nu un documentar, poate pentru ca uneori imi place sa fug de realitatea care ma urmareste neiertatoare.
Fara indoiala ca cele mai multe secvente ar fi alb-negru pentru ca de obicei ma situez la extreme si pentru ca imi plac lucrurile clare. In plus, am o slabiciune pentru imaginile alb-negru. Mi se pare ca reflecta cel mai bine trairile interioare. As alege si cateva pete de culoare, asta ca sa sparg monotonia. Doar culorile tari, violente care iti ard ochii iti raman intiparite in memorie.
Personajele mele ar fi putine si ar conta mai mult gesturile pe care le fac, decat ceea ce spun. Nu m-ar interesa frumusetea fizica cat expresivitatea lor.
As alege spatii mari, deschise, o campie cu un lan de grau ar fi la fel de frumoasa ca un ocean care se intinde dincolo de orizont.
Stiu ca libertatea vine din interior dar intr-un astfel de spatiu as simti ca pot sa-mi las gandurile sa hoinareasca de-a lungul si de-a latul campiei sau sa fie luate de cate un val si duse departe intr-un loc in care s-ar intalni cu gandurile celor care au nevoie de alte orizonturi.
Ar fi muzica, multa muzica pentru ca altfel nici nu s-ar putea. As alege drept coloana sonora Gary Moore pentru ca uneori cuvintele mi se par mult prea obositoare si pline de atatea intelesuri incat le-as inlocui doar cu un acord de chitara.
Filmul l-as incepe cu un drum, unul care sa para ca nu are sfarsit.
Anotimpul ar fi toamna, o toamna blanda, calda cu raze de soare filtrate printre crengile copacilor.
Cu siguranta in filmul meu ar exista cativa ingeri necesari, pentru ca imi place sa cred ca exista cineva care imi vegheaza pasii. E adevarat ca nu toti ingerii au aripile albe…
As incerca sa evit lacrimile si ploaia pentru ca am vorbit destul despre ele. Vreau mult soare dar un soare care da viata, alunga intunericul si te incalzeste. Poate ca ar fi si cateva flacari in filmul meu dar nu pentru decor ci ca sa arda tot ceea ce este trist si urat.
Povestea as inventa-o cu fiecare zi care ar trece. Poate in felul acesta as reusi sa surprind inefabilul.
Si un mic adagio: Trestie vorbea despre marele Tarkovsky. Tin minte si acum ca prima oara cand am vazut Nostalgia am iesit cu genunchii tremurand de la cinemateca si ca pur si simplu nu mai puteam sa articulez cuvintele. M-a urmarit mult timp scena din final in care personajul poet intelege ca « a fi » inseamna sa ajungi la capatul drumului cu flacara aprinsa chiar daca bate vantul. Mi-ar placea sa fiu in stare sa includ un astfel de mesaj in filmul meu.
Cu siguranta unul de fictiune nu un documentar, poate pentru ca uneori imi place sa fug de realitatea care ma urmareste neiertatoare.
Fara indoiala ca cele mai multe secvente ar fi alb-negru pentru ca de obicei ma situez la extreme si pentru ca imi plac lucrurile clare. In plus, am o slabiciune pentru imaginile alb-negru. Mi se pare ca reflecta cel mai bine trairile interioare. As alege si cateva pete de culoare, asta ca sa sparg monotonia. Doar culorile tari, violente care iti ard ochii iti raman intiparite in memorie.
Personajele mele ar fi putine si ar conta mai mult gesturile pe care le fac, decat ceea ce spun. Nu m-ar interesa frumusetea fizica cat expresivitatea lor.
As alege spatii mari, deschise, o campie cu un lan de grau ar fi la fel de frumoasa ca un ocean care se intinde dincolo de orizont.
Stiu ca libertatea vine din interior dar intr-un astfel de spatiu as simti ca pot sa-mi las gandurile sa hoinareasca de-a lungul si de-a latul campiei sau sa fie luate de cate un val si duse departe intr-un loc in care s-ar intalni cu gandurile celor care au nevoie de alte orizonturi.
Ar fi muzica, multa muzica pentru ca altfel nici nu s-ar putea. As alege drept coloana sonora Gary Moore pentru ca uneori cuvintele mi se par mult prea obositoare si pline de atatea intelesuri incat le-as inlocui doar cu un acord de chitara.
Filmul l-as incepe cu un drum, unul care sa para ca nu are sfarsit.
Anotimpul ar fi toamna, o toamna blanda, calda cu raze de soare filtrate printre crengile copacilor.
Cu siguranta in filmul meu ar exista cativa ingeri necesari, pentru ca imi place sa cred ca exista cineva care imi vegheaza pasii. E adevarat ca nu toti ingerii au aripile albe…
As incerca sa evit lacrimile si ploaia pentru ca am vorbit destul despre ele. Vreau mult soare dar un soare care da viata, alunga intunericul si te incalzeste. Poate ca ar fi si cateva flacari in filmul meu dar nu pentru decor ci ca sa arda tot ceea ce este trist si urat.
Povestea as inventa-o cu fiecare zi care ar trece. Poate in felul acesta as reusi sa surprind inefabilul.
Si un mic adagio: Trestie vorbea despre marele Tarkovsky. Tin minte si acum ca prima oara cand am vazut Nostalgia am iesit cu genunchii tremurand de la cinemateca si ca pur si simplu nu mai puteam sa articulez cuvintele. M-a urmarit mult timp scena din final in care personajul poet intelege ca « a fi » inseamna sa ajungi la capatul drumului cu flacara aprinsa chiar daca bate vantul. Mi-ar placea sa fiu in stare sa includ un astfel de mesaj in filmul meu.
Un inger...
Stau pe o margine si te privesc. Nu ma vezi. Nici macar nu crezi ca exist. Eu cred insa in tine. Cum as putea sa fiu ingerul tau altfel? Nu pot sa-ti sterg lacrimile, nu pot sa-ti aduc zambetul inapoi, nu pot nici macar sa-ti vorbesc. Mi-as dori sa pot sa-ti raspund la intrebari dar am doar privilegiul sa te privesc. N-am voie sa te judec dar voi fi alaturi de tine cand altcineva o va face. De multe ori ti-as fi dat aripile mele dar mi le-am pierdut. Am vrut sa alung lacrimile cuiva ca tine dar aripile au fost atat de moi si eu atat de slab incat ne-am prabusit amandoi. Atunci mi-au luat aripile si mi-au spus ca le voi capata inapoi doar cand nimeni nu va mai plange. Cu timpul m-am resemnat. Merg alaturi de tine si te privesc cum iti tarasti pasii, incercand sa gasesti drumul pe care odata il stiai atat de bine. Cum as putea sa te ajut cand nici pe mine nu m-am putut salva? Ce simplu ar fi fost sa-ti spun “nu exista ratare” dar ingerii nu pot minti. In schimb, au credinta. Pentru toate clipele tale de indoiala, eu m-am tarat in genunchi pana la capatul lumii, pentru fiecare lacrima de-a ta, eu am implorat cerul sa-ti mai dea o sansa si atunci cand tu ti-ai plecat privirea, eu am tinut speranta in brate ca sa nu se piarda. 
Doar un vis!
Am visat o printesa din basmele acelea frumoase. Se facea ca avea o viata perfecta, plina de dimineti in care soarele o mangaia pe fata, in care orice pas il facea il facea spre bine. Avea prieteni, iesea in oras, se distra, n-avea prea multe griji, avea mereu acolo pe cineva care sa o sustina si sa fie alaturi de ea.
Printesa avea si un print al ei, venit ca-n povesti, pe cal alb, dintr-o minune dumnezeiasca. Traiau intr-un palat mare si frumos, decorat dupa placul lor, erau inconjurati de o aura de fericire pe care o purtau oriunde mergeau. Erau fericiti impreuna, tot ce faceau li se parea cel mai frumos si cel mai bun.
Nopti interminabile petrecute impreuna, momente frumoase,vorbe rupte din rai, excursii, ...sintetizand, clipe de neuitat.
Greutatile treceau pe langa ei ca si cum nu existau, el era mereu acolo pentru ea si ea pentru el, sa aiba grija unul de celalalt orice s-ar fi intamplat. Furturi, ploi ... ei vedeau doar soare si lumina. Pentru ea era tot ce-si dorise mereu si isi imaginase, chiar i se intamplasera toate astea ei.
.....
In schimb, a fost doar un vis, din care mi-as fi dorit sa nu ma fi trezit niciodata, deja incepeam sa cred ca era real pentru ca a durat ceva timp.Dar cum visele sunt doar vise, nimic nu a fost adevarat,nimic nu a existat, au fost doar inchipuiri de-ale mele ...
Dar ce e ciudat, e ca daca nimic nu a fost adevarat, cum am putut sa nu-mi dau seama la timp si sa ma trezesc cand trebuia, de ce am crezut ca a fost realitate si de ce tot am in cap imagini a unor lucruri nepetrecute?
Acestea vor ramane doar niste intrebari fara raspuns.
Printesa avea si un print al ei, venit ca-n povesti, pe cal alb, dintr-o minune dumnezeiasca. Traiau intr-un palat mare si frumos, decorat dupa placul lor, erau inconjurati de o aura de fericire pe care o purtau oriunde mergeau. Erau fericiti impreuna, tot ce faceau li se parea cel mai frumos si cel mai bun.
Nopti interminabile petrecute impreuna, momente frumoase,vorbe rupte din rai, excursii, ...sintetizand, clipe de neuitat.
Greutatile treceau pe langa ei ca si cum nu existau, el era mereu acolo pentru ea si ea pentru el, sa aiba grija unul de celalalt orice s-ar fi intamplat. Furturi, ploi ... ei vedeau doar soare si lumina. Pentru ea era tot ce-si dorise mereu si isi imaginase, chiar i se intamplasera toate astea ei.
.....
In schimb, a fost doar un vis, din care mi-as fi dorit sa nu ma fi trezit niciodata, deja incepeam sa cred ca era real pentru ca a durat ceva timp.Dar cum visele sunt doar vise, nimic nu a fost adevarat,nimic nu a existat, au fost doar inchipuiri de-ale mele ...
Dar ce e ciudat, e ca daca nimic nu a fost adevarat, cum am putut sa nu-mi dau seama la timp si sa ma trezesc cand trebuia, de ce am crezut ca a fost realitate si de ce tot am in cap imagini a unor lucruri nepetrecute?
Acestea vor ramane doar niste intrebari fara raspuns.
vineri, 1 aprilie 2011
1 Aprilie intre mitul mininosului si mitul farsorului
Uite ca a sosit si ziua cea mare de 1 Aprilie. Ziua "in care ne amintim ce suntem in celelalte 364 de zile ale anului" cum spunea Mark Twain. Oare suntem niste mincinosi ?
Eu zic ca da, suntem. Cu totii mintim, cred ca ne sta intr-un caracterul secret - acest "fum" al nostru. Multi spun ca ei nu mint si nu suport minciuna. Sincer asa pot spune si eu. Prefer intotdeauna adevarul in fata miniunii. Dar sunt anumite situatii care le poti evita printr-o simpla minciunica - daca imi permiteti aceasta formulare. Stiti despre ce vorbesc, atunci cand te suna cineva si te invita la o cafea, dar tu nu ai chef de aceasta ieseala ;)) si spui ca iti este rau, ca inveti si cate si mai cate. La tipologia aceasta a minciunii ma refer.
Dar de 1 aprilie putem sa pacalim pe ori si cine, caci suntem protejati de ziua aceasta internationala. Imi aduca aminte cand eram copil, prin clasa a 6-7, am pacalit-o pe mama si i-am spus ca am ramas corigent la mate ( pe vremea aceea erau semstre si se incheia media inainte de vacanta de paste ). Mooooaaa ce a mai incepu sa urle la mine :)) dupa ce am lasat-o sa tipe vreo 10 min, i-am zis ca este o pacaleala.
- Nu se face pacalelei cu din astea mai copile :))
Sau o alta pacaleala "celebra" pot spune in randul elevilor : Ti s-a dezlegat siretul. :)) Era foarte amuzant cand chiar aveai siretul descheiat si persoana "pacalita" nu te baga in seama si .... oooops s-a impiedicat :))
E amuzant de 1 Aprilie... din punctul meu de vedere e bine si sa pacalesti si sa fii pacalit. Caci a putea zambi astazi, e lucru mare si un ras de 10 min te intinereste cu o zi:) si te scapa de riduri.
E amuzant de 1 Aprilie ... sa poti rade la glumele facute cu gust. Nu o pacaleala de exemplu vezi ca a murit nu stiu cine sau cine stie ce s-a intamplat cu casa ta. Aceste pacaleli in loc sa-ti readuca bucuria pe fata, si sa te intinereasca ... de fapt fac exact opusul. Te imbatranesc si iti aprofundeaza ridurile...
Ziua de 1 aprilie este recunoscuta ca fiind Ziua Pacalelilor in Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, , Norvegia, Germania si Franta. In Franta cel care cade victima unei pacaleli este numit "poisson d?Avril" (peste de aprilie), in Anglia este numit "noddy", iar in Scotia acestuia i se spune "April qowk" sau "April cuckoo"(cuc de aprilie).
Se pare ca Ziua Pacalelilor este sarbatorita chiar si in unele tari din America Latina, cum ar fi Peru si Columbia. Diferenta este ca in aceste tari sarbatoarea are loc pe data de 28 Decembrie si poate numele de "Dia de los inocentes" (ziua celor naivi). Chiar daca numele si data difera, farsele care se fac sunt aceleasi.
Cred ca stiai deja ca nu trebuie sa crezi tot ceea ce auzi, dar eu iti sugerez chiar sa iti dublezi atentia daca este vorba despre o zi de 1 aprilie. Nu doar prietenii, ci si mass-media incearca sa va pacaleasca de 1 aprilie. Atat ziarele, cat si televiziunile, obisnuiesc sa faca farse de 1 aprilie, anuntand stiri false. Printre cele mai celebre farse mass-media de-a lungul timpului, se numara urmatoarele:
In 1998, un ziar din Alabama a anuntat ca legislatura statului Alabama a hotarat sa schimbe valoarea numarului Pi, rotunjindu-l la valoarea 3;
In anul 1950, o televiziune olandeza a anuntat ca Turnul din Pisa s-a prabusit;
Acum cativa ani, anumite siteuri din China si Coreea au anuntat ca Bill Gates a fost asasinat;
Google a anuntat ca va dubla spatiul de stocare pe Gmail.
1 aprilie poate fi pentru tine o ocazie de a te razbuna putin pe cei care ti-au gresit de-a lungul anului sau de a-ti surprinde prietenii intr-un mod placut prin spontaneitatea si umorul tau.
Daca vrei sa pacalesti pe cineva in mod virtual poti trimite o felicitare de 1 Aprilie.
In 1962, in Suedia exista un singur canal de televiziune, care emitea in alb-negru. In jurnalul de stiri din 1 aprilie a aparut un expert al postului care i-a anuntat pe telespectatori ca, gratie unei noi tehnologii, vor putea viziona emisiunile color tragand un ciorap de nylon peste ecran.
Urmatorul loc ii revine retelei americane de fast-food Taco Bell care, in 1996, a anuntat ca a achizitionat Liberty Bell din Philadelphia, clopotul simbol istoric al independentei, care va fi rebotezat Taco Liberty Bell. Lumea a fost atat de scandalizata incat chestiunea s-a discutat si la conferinta de presa de la Casa Alba.
In 1977, cotidianul britanic "The Guardian" si-a bagat in ceata cititorii, publicand un supliment pe sapte pagini dedicat aniversarii a 10 ani de independenta a inexistentei republici San Serriffe din Oceanul Pacific.
In 1998, lumea stiintifica a fost bulversata de informatia, aparuta intr-o revista serioasa, cum ca statul Alabama a votat rotunjirea numarului Pi de la 3,14 la 3.
Celebrul lant de restaurante Burger King a cumparat in 1998 o pagina intreaga de publicitate in "USA Today" in care relata despre noul produs - burgerul pentru stangaci, in care condimentele au fost rotite la 180 de grade.
"Discover Magazine" a anuntat in 1995 ca respectatul biolog Aprile Pazzo ("Nebun de aprilie" - in italiana) a descoperit in Antarctica un animal care vaneaza pinguini forand copci in gheata gratie unor placi termice de pe cap.
In 1976 un astronom britanic a anuntat la radio ca, din pricina unui aliniament nemaiintalnit al planetelor, la ora 9.47 atractia gravitationala va fi scazuta, si oricine va putea experimenta o senzatie de plutire daca sare in sus in acel moment. Inutil de spus ca sute de oameni au sunat sa relateze ca s-au simtit incredibil.
Va doresc sa aveti un aprilie de Pacalici si sa RADETI, caci e gratis :)
Eu zic ca da, suntem. Cu totii mintim, cred ca ne sta intr-un caracterul secret - acest "fum" al nostru. Multi spun ca ei nu mint si nu suport minciuna. Sincer asa pot spune si eu. Prefer intotdeauna adevarul in fata miniunii. Dar sunt anumite situatii care le poti evita printr-o simpla minciunica - daca imi permiteti aceasta formulare. Stiti despre ce vorbesc, atunci cand te suna cineva si te invita la o cafea, dar tu nu ai chef de aceasta ieseala ;)) si spui ca iti este rau, ca inveti si cate si mai cate. La tipologia aceasta a minciunii ma refer.
Dar de 1 aprilie putem sa pacalim pe ori si cine, caci suntem protejati de ziua aceasta internationala. Imi aduca aminte cand eram copil, prin clasa a 6-7, am pacalit-o pe mama si i-am spus ca am ramas corigent la mate ( pe vremea aceea erau semstre si se incheia media inainte de vacanta de paste ). Mooooaaa ce a mai incepu sa urle la mine :)) dupa ce am lasat-o sa tipe vreo 10 min, i-am zis ca este o pacaleala.
- Nu se face pacalelei cu din astea mai copile :))
Sau o alta pacaleala "celebra" pot spune in randul elevilor : Ti s-a dezlegat siretul. :)) Era foarte amuzant cand chiar aveai siretul descheiat si persoana "pacalita" nu te baga in seama si .... oooops s-a impiedicat :))
E amuzant de 1 Aprilie... din punctul meu de vedere e bine si sa pacalesti si sa fii pacalit. Caci a putea zambi astazi, e lucru mare si un ras de 10 min te intinereste cu o zi:) si te scapa de riduri.
E amuzant de 1 Aprilie ... sa poti rade la glumele facute cu gust. Nu o pacaleala de exemplu vezi ca a murit nu stiu cine sau cine stie ce s-a intamplat cu casa ta. Aceste pacaleli in loc sa-ti readuca bucuria pe fata, si sa te intinereasca ... de fapt fac exact opusul. Te imbatranesc si iti aprofundeaza ridurile...
Ziua de 1 aprilie este recunoscuta ca fiind Ziua Pacalelilor in Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, , Norvegia, Germania si Franta. In Franta cel care cade victima unei pacaleli este numit "poisson d?Avril" (peste de aprilie), in Anglia este numit "noddy", iar in Scotia acestuia i se spune "April qowk" sau "April cuckoo"(cuc de aprilie).
Se pare ca Ziua Pacalelilor este sarbatorita chiar si in unele tari din America Latina, cum ar fi Peru si Columbia. Diferenta este ca in aceste tari sarbatoarea are loc pe data de 28 Decembrie si poate numele de "Dia de los inocentes" (ziua celor naivi). Chiar daca numele si data difera, farsele care se fac sunt aceleasi.
Cred ca stiai deja ca nu trebuie sa crezi tot ceea ce auzi, dar eu iti sugerez chiar sa iti dublezi atentia daca este vorba despre o zi de 1 aprilie. Nu doar prietenii, ci si mass-media incearca sa va pacaleasca de 1 aprilie. Atat ziarele, cat si televiziunile, obisnuiesc sa faca farse de 1 aprilie, anuntand stiri false. Printre cele mai celebre farse mass-media de-a lungul timpului, se numara urmatoarele:
In 1998, un ziar din Alabama a anuntat ca legislatura statului Alabama a hotarat sa schimbe valoarea numarului Pi, rotunjindu-l la valoarea 3;
In anul 1950, o televiziune olandeza a anuntat ca Turnul din Pisa s-a prabusit;
Acum cativa ani, anumite siteuri din China si Coreea au anuntat ca Bill Gates a fost asasinat;
Google a anuntat ca va dubla spatiul de stocare pe Gmail.
1 aprilie poate fi pentru tine o ocazie de a te razbuna putin pe cei care ti-au gresit de-a lungul anului sau de a-ti surprinde prietenii intr-un mod placut prin spontaneitatea si umorul tau.
Daca vrei sa pacalesti pe cineva in mod virtual poti trimite o felicitare de 1 Aprilie.
In 1962, in Suedia exista un singur canal de televiziune, care emitea in alb-negru. In jurnalul de stiri din 1 aprilie a aparut un expert al postului care i-a anuntat pe telespectatori ca, gratie unei noi tehnologii, vor putea viziona emisiunile color tragand un ciorap de nylon peste ecran.
Urmatorul loc ii revine retelei americane de fast-food Taco Bell care, in 1996, a anuntat ca a achizitionat Liberty Bell din Philadelphia, clopotul simbol istoric al independentei, care va fi rebotezat Taco Liberty Bell. Lumea a fost atat de scandalizata incat chestiunea s-a discutat si la conferinta de presa de la Casa Alba.
In 1977, cotidianul britanic "The Guardian" si-a bagat in ceata cititorii, publicand un supliment pe sapte pagini dedicat aniversarii a 10 ani de independenta a inexistentei republici San Serriffe din Oceanul Pacific.
In 1998, lumea stiintifica a fost bulversata de informatia, aparuta intr-o revista serioasa, cum ca statul Alabama a votat rotunjirea numarului Pi de la 3,14 la 3.
Celebrul lant de restaurante Burger King a cumparat in 1998 o pagina intreaga de publicitate in "USA Today" in care relata despre noul produs - burgerul pentru stangaci, in care condimentele au fost rotite la 180 de grade.
"Discover Magazine" a anuntat in 1995 ca respectatul biolog Aprile Pazzo ("Nebun de aprilie" - in italiana) a descoperit in Antarctica un animal care vaneaza pinguini forand copci in gheata gratie unor placi termice de pe cap.
In 1976 un astronom britanic a anuntat la radio ca, din pricina unui aliniament nemaiintalnit al planetelor, la ora 9.47 atractia gravitationala va fi scazuta, si oricine va putea experimenta o senzatie de plutire daca sare in sus in acel moment. Inutil de spus ca sute de oameni au sunat sa relateze ca s-au simtit incredibil.
Va doresc sa aveti un aprilie de Pacalici si sa RADETI, caci e gratis :)
Hai sa glumim:D:D:D
Imi place sa glumesc si tin si la gluma,bine sa fie o gluma buna. Daca nu ar fii glumele cred ca lumea s-ar plictisi de moarte. Mereu cand caut ceva amuzant pe net, gasesc o gluma buna, un filmulet, bancuri, etc. Sunt oameni care s-au nascut asa cu un dar, acela de a fi glumeti cu toti oamenii. As fi vrut sa fiu si eu asa, sa glumesc cu toata lumea.E, asa imi place, tipul de om care asa este mereu si stie sa faca o gluma buna, la timpul potrivit. Da o face si chiar rad pentru ca mi-a placut cu adevarat ce a scos din gura.
Sunt unii, care se chinuie sa faca si ei niste glume, la care sincer nu stiu ce sa fac, sa rad sau sa rad fortat, pentru ca se simte prost. Glumele sunt multe, pe diferite teme, dar trebuie sa stii sa le faci, nu sa tipi in gura mare spunand ceva despre care tu crezi ca este foarte amuzant, iar ceilalti nu prea sau prins si sunt obligati sa rada.
Sunt unii, care se chinuie sa faca si ei niste glume, la care sincer nu stiu ce sa fac, sa rad sau sa rad fortat, pentru ca se simte prost. Glumele sunt multe, pe diferite teme, dar trebuie sa stii sa le faci, nu sa tipi in gura mare spunand ceva despre care tu crezi ca este foarte amuzant, iar ceilalti nu prea sau prins si sunt obligati sa rada.
joi, 10 martie 2011
Oare exista prieten adevarat?sau doar prieteni falsi!
Diferenta dintre prietenii adevarati si cei falsi este la fel de clara precum diferenta dintre alb si negru chiar daca noi nu vrem sa observam asta deoarece mereu ne dorim sa vedem ce e mai bun in oamenii pe care-i iubim .
Prietenul adevarat este acela care se afla mereu langa tine atunci cand nu esti ok. El te accepta asa cum esti, cu bune si cu rele si nu-ti cere niciodata mai mult . Atunci cand sunteti impreuna lumea parca pare un loc mai fericit, mai prietenos si esti foarte sigur ca indiferent de ce s-ar intampla, daca ai sa ai nevoie de el, vei sti ca el va fi acolo cu siguranta.
Prietenii adevarati sunt cei care impart momentele atat cele bune cat cat si cele rele
facandu-le sa nu devina chiar atat de rele . Ei sunt familia pe care tu ti-o poti alege.
Vor exista si momente in care nu veti fi de acord cu ceva sau veti fi suparat unul pe celalalt, dar un prieten adevarat este acela care stie cum sa actioneze in astfel de situatii. El iti poate spune cum se simte fara sa te atace,chiar daca se simti raniti, ei incearca sa nu va raneasca si pe voi.
Prietenul fals arata ca prietenul adevarat. Cand lucrurile par bune, ei mereu sunt langa tine,bucurandu-se de fiecare minut. Atunci cand lucrurile sunt rele pentru el se plang la tine iar tu esti bucuros ca-l ajuti, deoarece este prietenul tau si tu chiar il iubesti.
Prietenul fals isi arata cu adevarat fata atunci cand vine momentul in care tu ai anumite probleme si ai nevoie de el. Atunci sunt de negasit. Dar pentru ca tu il consideri prieten incepi sa-i gasesti tot felul de scuze, asa cum o fac prietenii adevarati, care iarta lipsa de loialitate.
In acest moment, linia dintre prietenul adevarat si cel fals este cam incetosata. Da,este adevarat ca oamenii au probleme lor cu care sa se confrunte si nu toti sunt capabili sa fie puternici si pentru alte persoane atunci cand ele se simt neputiinciosi.
Adevarata separare dintre prietenul adevarat si cel fals este atunci cand il confrunti pe prietenul tau si-i spui niste chestii care te-au ranit, niste lucruri pe care el ti le-a facut.
Prietenul adevarat poate fi defensiv la inceput, crezand ca ati incercat sa ii faceti ceva pe la spatele sau, dar totusi le pasa de parerea voastra si daca chiar v-a suparat, o sa incerce sa-si repare greselile.
Prietenul fals nu accepta sub nici o forma reprosurile. Ei sunt incapatanati,egoisti, incep sa tipe, sa faca panarama si sub nici o forma nu o sa-si ceara scuze chiar daca au gresit .
Este un element crucial intr-o prietenie adevarata si multi dintre noi nu se gandesc decat atunci cand este mult prea tarziu. Daca cineva ti-e prieten si intr-adevar ti-e prieten,atunci ai putea sa-i spui cand el se comporta intr-adevar aiurea. Nimanui nu-i place sa fie criticat dar atunci cand le primim din partea celor pe care-i iubim ar trebui sa stim si sa putem repara acest comportament decat sa continuam sa-i ranim.
Prietenului fals nici macar nu-i pasa. Ei sunt la fel ca si vremea. Atunci cand e cer senin, ei vin la distractie. Sunt alaturi doar in momentele usoare din viata ta.
Este trist totusi pentru ca rareori aflam cine ne este cu adevarat prieten. Aflam doar atunci cand ceva neplacut se intampla dar oricat de dureros ar fi acest lucru, trebuie sa invatam din el . Daca prietenul tau se comporta intr-un mod negativ nu ignora acest lucru. Ori te distantezi incet,incet de el or il confrunti, dar atunci sa fii pregatit pentru orice. Daca nu, poti alege mereu calea usoara .
Nu toti pot fi prieteni adevarati dar cheia este sa recunosti pe aceia care sunt intr-adevar prieteni adevarati si pe aceia care sunt mereu superficiali.
Prietenul adevarat este acela care se afla mereu langa tine atunci cand nu esti ok. El te accepta asa cum esti, cu bune si cu rele si nu-ti cere niciodata mai mult . Atunci cand sunteti impreuna lumea parca pare un loc mai fericit, mai prietenos si esti foarte sigur ca indiferent de ce s-ar intampla, daca ai sa ai nevoie de el, vei sti ca el va fi acolo cu siguranta.
Prietenii adevarati sunt cei care impart momentele atat cele bune cat cat si cele rele
facandu-le sa nu devina chiar atat de rele . Ei sunt familia pe care tu ti-o poti alege.
Vor exista si momente in care nu veti fi de acord cu ceva sau veti fi suparat unul pe celalalt, dar un prieten adevarat este acela care stie cum sa actioneze in astfel de situatii. El iti poate spune cum se simte fara sa te atace,chiar daca se simti raniti, ei incearca sa nu va raneasca si pe voi.
Prietenul fals arata ca prietenul adevarat. Cand lucrurile par bune, ei mereu sunt langa tine,bucurandu-se de fiecare minut. Atunci cand lucrurile sunt rele pentru el se plang la tine iar tu esti bucuros ca-l ajuti, deoarece este prietenul tau si tu chiar il iubesti.
Prietenul fals isi arata cu adevarat fata atunci cand vine momentul in care tu ai anumite probleme si ai nevoie de el. Atunci sunt de negasit. Dar pentru ca tu il consideri prieten incepi sa-i gasesti tot felul de scuze, asa cum o fac prietenii adevarati, care iarta lipsa de loialitate.
In acest moment, linia dintre prietenul adevarat si cel fals este cam incetosata. Da,este adevarat ca oamenii au probleme lor cu care sa se confrunte si nu toti sunt capabili sa fie puternici si pentru alte persoane atunci cand ele se simt neputiinciosi.
Adevarata separare dintre prietenul adevarat si cel fals este atunci cand il confrunti pe prietenul tau si-i spui niste chestii care te-au ranit, niste lucruri pe care el ti le-a facut.
Prietenul adevarat poate fi defensiv la inceput, crezand ca ati incercat sa ii faceti ceva pe la spatele sau, dar totusi le pasa de parerea voastra si daca chiar v-a suparat, o sa incerce sa-si repare greselile.
Prietenul fals nu accepta sub nici o forma reprosurile. Ei sunt incapatanati,egoisti, incep sa tipe, sa faca panarama si sub nici o forma nu o sa-si ceara scuze chiar daca au gresit .
Este un element crucial intr-o prietenie adevarata si multi dintre noi nu se gandesc decat atunci cand este mult prea tarziu. Daca cineva ti-e prieten si intr-adevar ti-e prieten,atunci ai putea sa-i spui cand el se comporta intr-adevar aiurea. Nimanui nu-i place sa fie criticat dar atunci cand le primim din partea celor pe care-i iubim ar trebui sa stim si sa putem repara acest comportament decat sa continuam sa-i ranim.
Prietenului fals nici macar nu-i pasa. Ei sunt la fel ca si vremea. Atunci cand e cer senin, ei vin la distractie. Sunt alaturi doar in momentele usoare din viata ta.
Este trist totusi pentru ca rareori aflam cine ne este cu adevarat prieten. Aflam doar atunci cand ceva neplacut se intampla dar oricat de dureros ar fi acest lucru, trebuie sa invatam din el . Daca prietenul tau se comporta intr-un mod negativ nu ignora acest lucru. Ori te distantezi incet,incet de el or il confrunti, dar atunci sa fii pregatit pentru orice. Daca nu, poti alege mereu calea usoara .
Nu toti pot fi prieteni adevarati dar cheia este sa recunosti pe aceia care sunt intr-adevar prieteni adevarati si pe aceia care sunt mereu superficiali.
marți, 8 martie 2011
Ce este dragostea si la ce ne trebuie....sau nu!
E ceva vreme de cand tot vreau sa ating subiectul asta si totusi nu am facut-o pentru ca este un subiect sensibil care poate atrage de partea lui tot felul de contoverse in functie de ce a trait fiecare, de ceea ce isi doreste fiecare de la viata si felul in care a ales sa isi traiasca viata. Totusi ar mai fi un motiv pentru care nu am scris acela e ca s-ar putea sa nu fi inteles eu nimic din dragoste din acest sentiment care iti arde viata.
Ma adresez aici pe aceasta cale celor care au iubit, celor care iubesc si celor care nu au iubit niciodata indiferent ca isi doresc sa aiba ocazia sa iubeasca fie ca nu vor asta si vor trai in niste poze care se vor sterge cu timpul si cand vor inchide ochii totul va fi alb pentru ca nu vor avea amintiri.
Dragostea e un sentiment de obisnuinta un sentiment care iti rupe tot in tine care te rupe de tot ceea ce te inconjoara si te face sa te simti om. Cand iubesti nu mai tii cont de reguli de ceea ce se petrece in jurul tau in sensul ca lucrurile care alta data te faceau sa te simti oarecum in disconfort acum nu mai au nicio putere nici macar sa te atinga asa la firul de par care sta mai ciufulit si te streseaza dimineata cand te trezesti si te mai uiti in oglinda.
Dragostea face ca defectele partenerului sa se transforme in calitatile tale. Ea face ca ceea ce e urat sa se transforme in frumos iar ceea ce e frumos sa nu mai conteze pentru ca te hranesti cu un sentiment care nu are nevoie de garnitura il mananci pur si simplu si iti place e dulce si e exact ceea ce iti doresti in fiecare zi pentru ca nu ai nevoie de nimic altceva.
Daca nu ai iubit niciodata atunci esti gol si nu ai cum sa ii intelegi pe cei fericiti pentru ca dragostea implineste linistea.
Dupa parerea mea e o diferenta destul de mare intre dragostea la prima vedere si cea prin obisnuinta pentru ca te face sa gandesti si sa reactionezi altfel si sa te simti altfel in cazul in care intr-un final povestea se termina prost. E foarte dureros sa iesi dintr-o relatie in care ai iubit si in care dragostea a aparut asa incet cu timpul si nu poti sa delimitezi cu o linie clara cand ai simpatizat o persoana si cand ai inceput sa iubesti. Cand se termina te-ai terminat si tu poti sa maturi cu tine pe jos pentru ca nimic nu va fi la fel perna nu va mai mirosi la fel aerul nu va mai fi la fel apa nu va mai fi la fel de dulce somnul nu va mai fi la fel de odihnitor iar persoana care pleaca va lua cu ea tot ceea ce ai iubit mai mult un cult care ti l-ai facut si care acum nu mai este si fara el esti dezorientat, mai mult decat atat dupa ce s-a terminat te vei trezi intr-o jungla oamenii vor fi altfel decat i-ai cunoscut pentru ca acum esti vulnerabil ca o rana care nu se mai vindeca si in jurul tau totul s-a schimbat timpul a trecut tu nu ai simtit dar cei ce te inconjuara au simtit trecerea timpului, pentru ca timpul nu iarta pentru ca nu are suflet este atat de putin palpabil si totusi atat de dur, cand totul se invarteste in jurul tau iar tu stai si privesti neputincios cum altii merg mai departe iar tu esti cu picioarele legate. Sa invatam sa mergem mai departe indiferent de ce se intampla, nimeni nu e de neinlocuit si nimic nu tine o vesnicie, intr-o buna zi totul se termina si trebuie sa stim ca oricat de pregatiti vom fi tot va durea pentru ca nu putem sa acoperim obisnuinta si lipsa unui lucru cu care ne-am obisnuit sa traim, o voce, un miros, o simtire, un tablou care se va sterge si va deveni o panza alba ce se va acoperi cu culoare abea peste mult timp, timp care va fi crancen.
Mai e dragostea la prima vedere care e altfel, e o scanteie care poate duce la un foc la o explozie sau la niste carbuni care stau sa se stinga pentru ca vremea e potrivnica cu dorintele fiecaruia. Este genul de dragostea care se termina sters si care nu doare la fel de tare ca in cazul obisnuintei pentru ca e o mica mare fierenta intre ele si anume aceea ca atunci cand te obisnuiesti cu un om si incepi sa il iubesti il cunosti din toate privintele, il vezi cum gandeste cum se poarta si cum se simte alaturi de tine, pe cand la dragostea la prima vedere nu poti sa te indragostesti de felul cum gandeste sau cum se poarta sau cum se simte pentru ca privirea unui om nu defineste ce se ascunde in spatele ochilor, pot fi gaduri meschine sau doar o atractie fizica care stiti si voi foarte bine la ce duce. Cu timpul poate aparea obinuinta si de aici lucrurile se imput pentru ca se transforma intr-o combinatie fatala de dragoste la prima vedere cu o obisnuinta in timp si o iubire absoluta care cand se rupe s-a terminat cu smecheria, dar nu uita daca iti vine sa te arunci de la inaltime pentru o femeie adu-ti aminte boule ca ai coarne nu aripi.
Femeile trec mai usor peste orice, si pe ele le doare dar uita mai usor isi gasesc repede alinarea in alta parte in altceva nu numai in altcineva, isi pot gasi ocupatii amici amice hobby-uri care le va face sa stearga totul cu buretele insa nu vor uita niciodata ceea ce a fost in sine si din cand in cand le va mai trece asa cate un frison dar va fi de scurta durata si o vor lua de la capat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ele isi pot schimba parerile si atitudinile ca vantul sunt foarte iubitoare mai putin iertatoare dar in cele din urma vor uita repejor ceea ce le-a facut sa fie fericite pentru ca sunt optimiste si stiu ca vor gasi fericirea in alta parte mai devrme sau mai tarziu dar de cele mai multe ori mai devreme.
Invata sa iubesti pentru ca nu pierzi nimic, nimic nu vine gratuit si nimic nu este de pomana totul are un pret si merita sa suferi un timp ca sa fii fericit o vreme, e mai bine decat sa traiesti degeaba, sa fii aventurier sau aventuriera sa sari din pat in pat ca microbul ratacit, sa nu stii de ce traiesti sau incotro te indrepti.
Dragostea e un sentiment unanim si de care in principiu nu poti sa te feresti pentru ca te loveste atunci cand nu te astept si iti da la temelie dar e frumos e o placere care ti-o aduce e ceva de care uneori iti doresti sa te lipsesti dar nu poti da dependenta e cel mai puternic drog nu se injecteaza porneste de la un sarut o atingere o simtire un suspin si un frison desi nu iti este frig, iti este cald si tremuri si te intrebi de ce,… atunci lucrurile frumoase incep si e bine sa tina cat mai mult dar pt asta trebuie sa ai idei sa fii inventiv sa gasesti ceva deosebit in fiecare zi care sa il faca pe cel de langa tine curios si sa atragi partenerul cu tot felul de sotii sa razi sa te copilaresti sa pierzi nopti si zile sa fii rupt de oboseala dar sa nu vrei sa adormi pt ca vrei sa il privesti in ochi vrei sa o simti aproape sa ii simti pielea catifelata si formele de inger, sa o saruti pe frunte si pe ochi si sa te trezesti dimineata cu dilema ca nu stii cand te-a furat somnul.
Zambeste in fiecare dimineata ca nu stii cand iti apare in fata si s-ar putea sa fie ca durerea de masea, insuportabila dar sa nu vrei sa o scoti, sa nu o scoti din inima pentru ca de obicei rupe si ceva pe acolo cand iese si se vindeca greu.
Numai bine va urez, sa fiti iubiti si iubite si lasati lucrurile sa se intaple pentru ca se intampla frumos
Ma adresez aici pe aceasta cale celor care au iubit, celor care iubesc si celor care nu au iubit niciodata indiferent ca isi doresc sa aiba ocazia sa iubeasca fie ca nu vor asta si vor trai in niste poze care se vor sterge cu timpul si cand vor inchide ochii totul va fi alb pentru ca nu vor avea amintiri.
Dragostea e un sentiment de obisnuinta un sentiment care iti rupe tot in tine care te rupe de tot ceea ce te inconjoara si te face sa te simti om. Cand iubesti nu mai tii cont de reguli de ceea ce se petrece in jurul tau in sensul ca lucrurile care alta data te faceau sa te simti oarecum in disconfort acum nu mai au nicio putere nici macar sa te atinga asa la firul de par care sta mai ciufulit si te streseaza dimineata cand te trezesti si te mai uiti in oglinda.
Dragostea face ca defectele partenerului sa se transforme in calitatile tale. Ea face ca ceea ce e urat sa se transforme in frumos iar ceea ce e frumos sa nu mai conteze pentru ca te hranesti cu un sentiment care nu are nevoie de garnitura il mananci pur si simplu si iti place e dulce si e exact ceea ce iti doresti in fiecare zi pentru ca nu ai nevoie de nimic altceva.
Daca nu ai iubit niciodata atunci esti gol si nu ai cum sa ii intelegi pe cei fericiti pentru ca dragostea implineste linistea.
Dupa parerea mea e o diferenta destul de mare intre dragostea la prima vedere si cea prin obisnuinta pentru ca te face sa gandesti si sa reactionezi altfel si sa te simti altfel in cazul in care intr-un final povestea se termina prost. E foarte dureros sa iesi dintr-o relatie in care ai iubit si in care dragostea a aparut asa incet cu timpul si nu poti sa delimitezi cu o linie clara cand ai simpatizat o persoana si cand ai inceput sa iubesti. Cand se termina te-ai terminat si tu poti sa maturi cu tine pe jos pentru ca nimic nu va fi la fel perna nu va mai mirosi la fel aerul nu va mai fi la fel apa nu va mai fi la fel de dulce somnul nu va mai fi la fel de odihnitor iar persoana care pleaca va lua cu ea tot ceea ce ai iubit mai mult un cult care ti l-ai facut si care acum nu mai este si fara el esti dezorientat, mai mult decat atat dupa ce s-a terminat te vei trezi intr-o jungla oamenii vor fi altfel decat i-ai cunoscut pentru ca acum esti vulnerabil ca o rana care nu se mai vindeca si in jurul tau totul s-a schimbat timpul a trecut tu nu ai simtit dar cei ce te inconjuara au simtit trecerea timpului, pentru ca timpul nu iarta pentru ca nu are suflet este atat de putin palpabil si totusi atat de dur, cand totul se invarteste in jurul tau iar tu stai si privesti neputincios cum altii merg mai departe iar tu esti cu picioarele legate. Sa invatam sa mergem mai departe indiferent de ce se intampla, nimeni nu e de neinlocuit si nimic nu tine o vesnicie, intr-o buna zi totul se termina si trebuie sa stim ca oricat de pregatiti vom fi tot va durea pentru ca nu putem sa acoperim obisnuinta si lipsa unui lucru cu care ne-am obisnuit sa traim, o voce, un miros, o simtire, un tablou care se va sterge si va deveni o panza alba ce se va acoperi cu culoare abea peste mult timp, timp care va fi crancen.
Mai e dragostea la prima vedere care e altfel, e o scanteie care poate duce la un foc la o explozie sau la niste carbuni care stau sa se stinga pentru ca vremea e potrivnica cu dorintele fiecaruia. Este genul de dragostea care se termina sters si care nu doare la fel de tare ca in cazul obisnuintei pentru ca e o mica mare fierenta intre ele si anume aceea ca atunci cand te obisnuiesti cu un om si incepi sa il iubesti il cunosti din toate privintele, il vezi cum gandeste cum se poarta si cum se simte alaturi de tine, pe cand la dragostea la prima vedere nu poti sa te indragostesti de felul cum gandeste sau cum se poarta sau cum se simte pentru ca privirea unui om nu defineste ce se ascunde in spatele ochilor, pot fi gaduri meschine sau doar o atractie fizica care stiti si voi foarte bine la ce duce. Cu timpul poate aparea obinuinta si de aici lucrurile se imput pentru ca se transforma intr-o combinatie fatala de dragoste la prima vedere cu o obisnuinta in timp si o iubire absoluta care cand se rupe s-a terminat cu smecheria, dar nu uita daca iti vine sa te arunci de la inaltime pentru o femeie adu-ti aminte boule ca ai coarne nu aripi.
Femeile trec mai usor peste orice, si pe ele le doare dar uita mai usor isi gasesc repede alinarea in alta parte in altceva nu numai in altcineva, isi pot gasi ocupatii amici amice hobby-uri care le va face sa stearga totul cu buretele insa nu vor uita niciodata ceea ce a fost in sine si din cand in cand le va mai trece asa cate un frison dar va fi de scurta durata si o vor lua de la capat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ele isi pot schimba parerile si atitudinile ca vantul sunt foarte iubitoare mai putin iertatoare dar in cele din urma vor uita repejor ceea ce le-a facut sa fie fericite pentru ca sunt optimiste si stiu ca vor gasi fericirea in alta parte mai devrme sau mai tarziu dar de cele mai multe ori mai devreme.
Invata sa iubesti pentru ca nu pierzi nimic, nimic nu vine gratuit si nimic nu este de pomana totul are un pret si merita sa suferi un timp ca sa fii fericit o vreme, e mai bine decat sa traiesti degeaba, sa fii aventurier sau aventuriera sa sari din pat in pat ca microbul ratacit, sa nu stii de ce traiesti sau incotro te indrepti.
Dragostea e un sentiment unanim si de care in principiu nu poti sa te feresti pentru ca te loveste atunci cand nu te astept si iti da la temelie dar e frumos e o placere care ti-o aduce e ceva de care uneori iti doresti sa te lipsesti dar nu poti da dependenta e cel mai puternic drog nu se injecteaza porneste de la un sarut o atingere o simtire un suspin si un frison desi nu iti este frig, iti este cald si tremuri si te intrebi de ce,… atunci lucrurile frumoase incep si e bine sa tina cat mai mult dar pt asta trebuie sa ai idei sa fii inventiv sa gasesti ceva deosebit in fiecare zi care sa il faca pe cel de langa tine curios si sa atragi partenerul cu tot felul de sotii sa razi sa te copilaresti sa pierzi nopti si zile sa fii rupt de oboseala dar sa nu vrei sa adormi pt ca vrei sa il privesti in ochi vrei sa o simti aproape sa ii simti pielea catifelata si formele de inger, sa o saruti pe frunte si pe ochi si sa te trezesti dimineata cu dilema ca nu stii cand te-a furat somnul.
Zambeste in fiecare dimineata ca nu stii cand iti apare in fata si s-ar putea sa fie ca durerea de masea, insuportabila dar sa nu vrei sa o scoti, sa nu o scoti din inima pentru ca de obicei rupe si ceva pe acolo cand iese si se vindeca greu.
Numai bine va urez, sa fiti iubiti si iubite si lasati lucrurile sa se intaple pentru ca se intampla frumos
Un strop de magie in fiecare floare!
Ce poate fi mai frumos decat sa daruiesti bucurie,sa vezi privirea luminandu-se si ochii zambind?Cum pot spune cuvintele mai mult atunci cand suntem prea mici ca sa-i scriem mamei,sotiei sau iubitei o scrisoare de ziua ei sau atunci cand suntem gatuiti de emotie?Poate ca si desenand o floare,dar cu siguranta oferind-o!Si pentru ca primavara a venit,trebuie sa o intampinam cum se cuvine.Ea ne intinde covorul verde-crud,iar noi il decoram.O explozie a culorilor si veseliei,menita sa marcheze renasterea naturii,o sarbatoare a florilor inchinata,in luna martie,in primul rand,femeilor din viata noastra.Cu siguranta daruindu-le flori,vom multumi mami,sotiei,profesoarei,colegei de servici sau de banca,pentru ca florile pot sopti,aducand bucurie si dragoste.Dupa iarna mult prea terna si rece,aceasta ne trezeste din amorteala trupul si spiritul,aducandu-ne bucuria petalelor fragile de ghiocei.Este momentul mult asteptat de fiecare dintre noi,este timpul freamatului din muguri si al razelor inca prea timide.
vineri, 4 martie 2011
din adancuri....
(zambeste-mi....
sa ma iert pentru toate lucrurile facute din inima.
adu-mi soare din nori....
sa regret tot ce am iubit vreodata.
sopteste-mi liniste...
sa-mi strig frustrarile.
iubeste-ma...
sa te urasc?!)
.....abandon.
Fara titlu
Se spune ca “semeni cu cine te aduni” (su ceva in genul asta). Se pare ca, dupa ce stai mai mult langa o persoana (nu neaparat intr-o relatie personala) incepi sa semeni cu ea. Nu fizic, desi exista si cazul asta. Incepi sa copiezi, fara sa vrei, replici, reactii, cuvinte, gesturi.
Poti sa iei partea buna, din dragoste pentru persoana respectiva dar si pentru ca acele cuvinte, reactii, gesturi, se apropie foarte mult de ceea ce crezi si simti tu.
Insa poti sa-ti lasi caracterul sa ia cele mai proaste gesturi si expresii de la cel de langa tine. Poate ca nesimtirea iese la suprafata atunci cand stai langa un nesimtit, pentru ca vezi ca se poate. Si atunci renunti la bunul tau simt si devii nesimtit.
Sunt putini cei care reusesc sa ramana neschimbati, pentru ca, daca nu-ti place omul respectiv, in mod normal nu poti ramane langa el, nu-i poti accepta meschinariile, urateniile. Si ii spui.
Sau te ei dupa el, ajungand sa nu mai fii doar fals, imitandu-l, ci chiar sa ajungi sa te porti si sa vorbesti la fel ca el, indiferent de cum faceai inainte.
Si mi-am mai dat seama ca, daca nu stii cum merge bine procesul intr-o afacere, in loc sa recunosti ca nu stii, ajungi sa te porti ca un nesimtit, tocmai ca ascunzi aceasta lipsa. Bine, unii fac asta.
Si e trist cand cineva te dezamageste, mai ales daca ii dadusei multa incredere si sustinere…
P.S. Ideea e ca trebuie sa ai mare grija pe cine iti iei model. Pentru ca nu inseamna ca daca unul are un aparent succes fiind nesimtit inseamna ca asa e si bine…
Poti sa iei partea buna, din dragoste pentru persoana respectiva dar si pentru ca acele cuvinte, reactii, gesturi, se apropie foarte mult de ceea ce crezi si simti tu.
Insa poti sa-ti lasi caracterul sa ia cele mai proaste gesturi si expresii de la cel de langa tine. Poate ca nesimtirea iese la suprafata atunci cand stai langa un nesimtit, pentru ca vezi ca se poate. Si atunci renunti la bunul tau simt si devii nesimtit.
Sunt putini cei care reusesc sa ramana neschimbati, pentru ca, daca nu-ti place omul respectiv, in mod normal nu poti ramane langa el, nu-i poti accepta meschinariile, urateniile. Si ii spui.
Sau te ei dupa el, ajungand sa nu mai fii doar fals, imitandu-l, ci chiar sa ajungi sa te porti si sa vorbesti la fel ca el, indiferent de cum faceai inainte.
Si mi-am mai dat seama ca, daca nu stii cum merge bine procesul intr-o afacere, in loc sa recunosti ca nu stii, ajungi sa te porti ca un nesimtit, tocmai ca ascunzi aceasta lipsa. Bine, unii fac asta.
Si e trist cand cineva te dezamageste, mai ales daca ii dadusei multa incredere si sustinere…
P.S. Ideea e ca trebuie sa ai mare grija pe cine iti iei model. Pentru ca nu inseamna ca daca unul are un aparent succes fiind nesimtit inseamna ca asa e si bine…
Drumul lung spre fericire!
„As vrea sa fiu si eu fericit! Vreau o slujba unde sa castig bine, vreau o sotie romantica, 2 copii frumosi, o casa mare si draguta, o masina rosie… Vreau sa imi pot cumpara hainute faine de la mall, vreau perechea aia misto de papuci pe care am vazut-o saptamana trecuta, vreau sa ma duc in cluburi in fiecare saptamana, vreau sa mergem vara asta in Turcia… Oare cand o sa am parte si eu de fericire adevarata?! Simt ca destinul nu mi-a adus deloc noroc!”
Iti suna cunoscut? Sub o forma sau alta, am auzit cu totii ceva asemanator, ba as putea spune ca am gandit cu totii ceva asemanator – cu diferentele de rigoare. Poate ca iti doresti un televizor LCD cu diagonala uriasa pe care sa vezi ultimele meciuri si o vacanta in Grecia cu mult vin si soare in loc de ceasuri, parfumuri si plimbari sub clar de luna in Antalya. Dar astea sunt diferente minore, care nu conteaza.
Ceea ce conteaza este ca nu intelegi ce inseamna sa fii fericit. Ai impresia ca fericirea presupune atingerea unor obiective, unele destul de iluzorii. Iti proiectezi in viitor fercirea si o conditionezi de realizarea unor targeturi. Ignori prezentul si mereu astepti sa se intample ceva pentru a te declara fericit.
Dar de fapt momentul acela culminant cand urmeaza sa spui ca ai ajuns la fericire… nu mai apare niciodata. Pentru ca, de cate ori realizezi o parte din obiectivele propuse, iti creezi noi conditii pentru a te considera fericit, din ce in ce mai greu de indeplinit. Dupa ce ajungi sa castigi 500 euro pe luna vrei sa cresti la 800, dupa ce iti cumperi plasma ta de 72 cm o vrei pe cea de 90, dupa ce ai fost in Croatia o saptamana vrei sa mergi doua in Egipt, dupa ce ti-ai luat cu mari eforturi un apartament cu 2 camere vrei acum casa cu 6 camere, dupa ce ti-ai luat Logan in leasing esti suparat ca nu ai BMW…
E un cerc vicios care nu se termina niciodata. Intotdeauna vor exista obiecte mai scumpe si mai frumoase pe care vrei neaparat sa ti le cumperi. Dar sunt doar niste obiecte. Iar fericirea nu e adusa de niste beneficii materiale. Daca tu ai impresia ca vei fi fericit avand casa, masina sau haine mai smechere decat ale vecinilor tai… te minti singur. E timpul sa-ti depasesti frustrarile personale, sa lasi deoparte trecutul cand iti permiteai mai putine decat acum si sa te concentrezi pe ce vrei de fapt de la viata. Capra vecinului nu are nicio legatura cu satisfactia ta; renunta la aceste comparatii de adolescent (sau de mioritic).
Foarte multi dintre noi am cazut prada maniei consumeriste, suntem victimele reclamelor de la televizor care induc o stare de insatisfactie si lasa impresia ca numai achizitionand produsul X vom avea parte de fericire. Asta e doar manipulare! Nu este nevoie sa acumulam tone de gadgeturi tot mai noi si mai sofisticate pentru a ne simti bine. Nu trebuie sa ne simtim vinovati sau tristi cand nu avem ceva ce au prietenii nostri. Intrebarea e: chiar avem nevoie de acel ceva?
Nu sunt adeptul downshiftingului. Dar s-a ajuns la cealalta extrema, in care numai banii conteaza. Studiile arata foarte clar ca, dupa ce ti-ai atins un nivel decent de trai, o crestere de venit nu aduce o stare suplimentara de satisfactie. De la un anumit punct incolo, fericirea nu mai depinde de ce poti cumpara si in nici un caz nu depinde de noroc sau de soarta.
Fericirea ti-o faci singur. Si ti-o faci acum. Prezentul e cel care conteaza, momentul in care trebuie „sa se intample” fericirea. Viitorul acela indepartat cand speri ca vei fi fericit nu va mai veni, pentru ca in orice moment exista alte asteptari legate de ceea ce va urma. E normal sa ne dorim sa progresam, dar nu e normal sa traim intr-o permanenta stare de nefericire din cauza ca nu avem niste obiecte.
Bucura-te de drum, nu astepta sa ajungi la destinatie. Traieste fericit clipa de clipa, creand, muncind si iubind intens. Fii fericit in timp ce evoluezi si apreciaza cu adevarat momentele frumoase din viata. Dupa cum spunea Lord Keynes: „Pe termen lung, cu totii vom fi morti.” Planurile de lunga durata sunt necesare pentru a te dezvolta, dar nu-ti lega fericirea doar de momentul final. Chiar crezi ca vei fi mai fericit in ziua cand vei implini 80 de ani (chiar si cu milioane de euro in banca) decat in deceniul dintre 20 si 30 de ani, cand erai rupt in fund?…
Iti suna cunoscut? Sub o forma sau alta, am auzit cu totii ceva asemanator, ba as putea spune ca am gandit cu totii ceva asemanator – cu diferentele de rigoare. Poate ca iti doresti un televizor LCD cu diagonala uriasa pe care sa vezi ultimele meciuri si o vacanta in Grecia cu mult vin si soare in loc de ceasuri, parfumuri si plimbari sub clar de luna in Antalya. Dar astea sunt diferente minore, care nu conteaza.
Ceea ce conteaza este ca nu intelegi ce inseamna sa fii fericit. Ai impresia ca fericirea presupune atingerea unor obiective, unele destul de iluzorii. Iti proiectezi in viitor fercirea si o conditionezi de realizarea unor targeturi. Ignori prezentul si mereu astepti sa se intample ceva pentru a te declara fericit.
Dar de fapt momentul acela culminant cand urmeaza sa spui ca ai ajuns la fericire… nu mai apare niciodata. Pentru ca, de cate ori realizezi o parte din obiectivele propuse, iti creezi noi conditii pentru a te considera fericit, din ce in ce mai greu de indeplinit. Dupa ce ajungi sa castigi 500 euro pe luna vrei sa cresti la 800, dupa ce iti cumperi plasma ta de 72 cm o vrei pe cea de 90, dupa ce ai fost in Croatia o saptamana vrei sa mergi doua in Egipt, dupa ce ti-ai luat cu mari eforturi un apartament cu 2 camere vrei acum casa cu 6 camere, dupa ce ti-ai luat Logan in leasing esti suparat ca nu ai BMW…
E un cerc vicios care nu se termina niciodata. Intotdeauna vor exista obiecte mai scumpe si mai frumoase pe care vrei neaparat sa ti le cumperi. Dar sunt doar niste obiecte. Iar fericirea nu e adusa de niste beneficii materiale. Daca tu ai impresia ca vei fi fericit avand casa, masina sau haine mai smechere decat ale vecinilor tai… te minti singur. E timpul sa-ti depasesti frustrarile personale, sa lasi deoparte trecutul cand iti permiteai mai putine decat acum si sa te concentrezi pe ce vrei de fapt de la viata. Capra vecinului nu are nicio legatura cu satisfactia ta; renunta la aceste comparatii de adolescent (sau de mioritic).
Foarte multi dintre noi am cazut prada maniei consumeriste, suntem victimele reclamelor de la televizor care induc o stare de insatisfactie si lasa impresia ca numai achizitionand produsul X vom avea parte de fericire. Asta e doar manipulare! Nu este nevoie sa acumulam tone de gadgeturi tot mai noi si mai sofisticate pentru a ne simti bine. Nu trebuie sa ne simtim vinovati sau tristi cand nu avem ceva ce au prietenii nostri. Intrebarea e: chiar avem nevoie de acel ceva?
Nu sunt adeptul downshiftingului. Dar s-a ajuns la cealalta extrema, in care numai banii conteaza. Studiile arata foarte clar ca, dupa ce ti-ai atins un nivel decent de trai, o crestere de venit nu aduce o stare suplimentara de satisfactie. De la un anumit punct incolo, fericirea nu mai depinde de ce poti cumpara si in nici un caz nu depinde de noroc sau de soarta.
Fericirea ti-o faci singur. Si ti-o faci acum. Prezentul e cel care conteaza, momentul in care trebuie „sa se intample” fericirea. Viitorul acela indepartat cand speri ca vei fi fericit nu va mai veni, pentru ca in orice moment exista alte asteptari legate de ceea ce va urma. E normal sa ne dorim sa progresam, dar nu e normal sa traim intr-o permanenta stare de nefericire din cauza ca nu avem niste obiecte.
Bucura-te de drum, nu astepta sa ajungi la destinatie. Traieste fericit clipa de clipa, creand, muncind si iubind intens. Fii fericit in timp ce evoluezi si apreciaza cu adevarat momentele frumoase din viata. Dupa cum spunea Lord Keynes: „Pe termen lung, cu totii vom fi morti.” Planurile de lunga durata sunt necesare pentru a te dezvolta, dar nu-ti lega fericirea doar de momentul final. Chiar crezi ca vei fi mai fericit in ziua cand vei implini 80 de ani (chiar si cu milioane de euro in banca) decat in deceniul dintre 20 si 30 de ani, cand erai rupt in fund?…
luni, 28 februarie 2011
Cine sunt Eu?
Eu.Cine sunt eu? Un punct minuscul in aceasta lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totusi fiecare are viata lui. Pe cat de mica, pe atat de smnificativa. Am si eu povestea mea ca toata lumea Iar cand eu nu voi mai fi o stea acolo , in indepartatul si gigantul univers va straluci pentru mine,in amintirea mea, pierduta printre mii de alte stele. Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i dea vietii rost.
Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna , fara a ne face rau unul altuia.
Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU.
Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna , fara a ne face rau unul altuia.
Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU.
Vis Versus Realitate:D
Ciudat, am vorbit despre iluzii destul de mult în ultimul timp aproape în fiecare post, dar niciodată nu am încercat să vorbesc şi despre rostul viselor în viaţa noastră.
Mi-a spus o prietena acum ceva timp că sunt irealist, eu am preferat să cred că sunt doar visător. Dacă stăm să analizăm mai bine lucrurile toţi suntem irealişti într-o anumită măsură pentru că fiecare dintre noi percepe altfel realitatea, înţelege altfel lucrurile care se întâmplă în jurul lui şi nici unul nu are dreptate deoarece fiecare percepe realitatea într-un mod subiectiv. Mi se pare o prostie să-l numeşti irealist pe cel de lângă tine doar pentru că el nu vede lucrurile aşa cum le vezi tu. Cu toate că părerile voastre sunt contradictorii, poate că şi el are dreptate. Imaginează-ţi o lume în care toţi ar gândi ca tine ... cui i-ai cere sfaturi? cum ţi-ai alege prietenii? Aşa fiecare gândeşte cum vrea,trăieşte cum vrea(sau cum poate) în propria lui "realitate", cu problemele, dorinţele şi visele lui. Nu crezi? Gândeşte-te la religie. Poţi să crezi sau să nu crezi că există ceva mai mare care ne-a creat şi care stă acolo sus şi vede tot ce facem. Au fost şi sunt multe religii şi fiecare L-a descris altfel şi a venit cu un alt punct de vedere. Care dintre toate aceste religii e cea reală? Nu avem de unde să ştim, dar fiecare alege să creadă sau nu în ceva în funcţie de nevoi şi de dorinţe sau pur şi simplu pentru că aşa l-au dresat părinţii şi societatea. Realitatea e aceeaşi oriunde şi pentru oricine dar nimeni nu o cunoaşte şi de asta fiecare îşi construieşte un fel de realitate proprie.
Acum că am lămurit cum (cred) că stă treaba cu realitatea, ajungem la vise şi la rolul lor. Aici ţin să subliniez vorbele lu' nea' Freud:
Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.
Eu cred că omul are nevoie în permanenţă de vise. Realitatea(aia autentică) e dură cu toţi, nu contează că eşti frate de cruce cu Becali sau cerşeşti la colţ de stradă, tot ai probleme, tot îţi faci griji şi te loveşti de tot felul de situaţii şi de oameni în fiecare zi. Eu am norocul să fiu genul de persoană care în general ştie când trebuie să vadă lucrurile aşa cum sunt şi de obicei profită de fiecare moment în care îşi permite să viseze. Mă gândesc că ar fi foarte greu să te confrunţi în fiecare zi cu partea întunecată a lucrurilor, să vezi în fiecare moment partea goală a paharului şi să te gândeşti mereu la consecinţele greşelilor făcute, la eşecuri. De câte ori simt că nu mai fac faţă mă închid în casă şi scriu, citesc sau ascult muzică ... pur şi simplu evit orice contact cu lumea de afară. Mă trezesc din somn doar ca să îmi pot continua visele. Şi îmi e bine. Exist doar eu şi gândurile mele, nu e nimeni acolo ca să îmi poată întrerupe ideile sau să mă judece. Pot să-mi pun problema în toate felurile posibile până ajung la o concluzie acceptabilă iar pe urmă, după ce termin cu toate astea îmi e mult mai uşor să iau decizii şi să-mi rezolv problemele.
Astenie.....de iarna!
Azi mi-am dorit să mă simt iubit, să fiu ţinut în braţe, răsfăţat...am tânjit după iubire şi nu a fost nimeni lângă mine să îmi împlinească visul! Mă întreb de ce, ştiu că sunt oameni care mă iubesc, ştiu că am prieteni cărora nu le sunt indiferent, ştiu că există cineva, undeva, care m-a adorat şi o va face toată viaţa, indiferent cât de departe ar fi de mine, si...totusi, am fost singur, atât de singur că aproape îmi auzeam sângele cum îmi circula prin vene...
S-a schimbat atât de mult viaţa mea şi eu m-am schimbat...câteodată mă gândesc că nu mai am nimic din ce-am avut, că am pierdut prea multe, că, într-un fel, îmi doresc să le mai am, însă nu în totalitate.
Ȋnainte ieşeam mult, acum parcă m-am izolat în casă. Aveam prieteni cu care mă vedeam frecvent...acum, cu mulţi dintre ei socializez doar virtual, cu unii nu mă mai întâlnesc decât din întâmplare, unii nici măcar nu îmi mai sunt prieteni...
Stau prea mult în casă, prea mult la calculator, prea mult pe internet şi nu îmi place deloc, am prea puţine activităţi şi asta mă face să înnebunesc...Mă deprimă şi vremea, deşi niciodată nu mi-a displăcut iarna, poate doar faptul că se întunecă prea devreme. Speram să vină primăvara mai repede, dar a nins din nou...
Trebuie neapărat să mă reorganizez, să îmi pun viaţa în ordine şi să reîncep să fac lucruri...
Și vreau să iubesc şi să fiu iubit, am nevoie de asta acum!!!
S-a schimbat atât de mult viaţa mea şi eu m-am schimbat...câteodată mă gândesc că nu mai am nimic din ce-am avut, că am pierdut prea multe, că, într-un fel, îmi doresc să le mai am, însă nu în totalitate.
Ȋnainte ieşeam mult, acum parcă m-am izolat în casă. Aveam prieteni cu care mă vedeam frecvent...acum, cu mulţi dintre ei socializez doar virtual, cu unii nu mă mai întâlnesc decât din întâmplare, unii nici măcar nu îmi mai sunt prieteni...
Stau prea mult în casă, prea mult la calculator, prea mult pe internet şi nu îmi place deloc, am prea puţine activităţi şi asta mă face să înnebunesc...Mă deprimă şi vremea, deşi niciodată nu mi-a displăcut iarna, poate doar faptul că se întunecă prea devreme. Speram să vină primăvara mai repede, dar a nins din nou...
Trebuie neapărat să mă reorganizez, să îmi pun viaţa în ordine şi să reîncep să fac lucruri...
Și vreau să iubesc şi să fiu iubit, am nevoie de asta acum!!!
Relatie...:))
Aud in fiecare zi persoane vorbind despre relatiile lor . Cat de bine se inteleg sau nu , cate certuri au avut sau dimpotriva nu s-au certat niciodata , fiecare considerand relatia pe care o are perfecta sau cel putin incearcand sa o vada asa caci pana la urma despre asta este vorba nu? Macar tu sa crezi ca relatia pe care o ai este perfecta , nu conteaza ce cred ceilalti sau cum o vad ceilalti . Conteaza ca tu sa crezi in relatia ta.
Pentru mine esential intr-o relatia este sa nu existe violenta de nici un fel , aici ma refer si la violenta verbala nu numai fizica , sa existe incredere si multa iubire :X .
Sunt persoane care se cearta zilnic si cunosc persoane care nu s-au certat niciodata dar se iubesc si au ani multi de relatie in spate .
Care sa fie secretul unei relatii perfecte? Eu zic ca cel mai mult conteaza ca persoana de langa tine sa te completeze . Fiecare avem parti bune si rele , conteaza ca cel de langa noi sa ne tempereze sau sa ne dea un impuls atunci cand avem nevoie ca...pana la urma urmei de aia se si numeste "jumatatea ta":))
Pentru mine esential intr-o relatia este sa nu existe violenta de nici un fel , aici ma refer si la violenta verbala nu numai fizica , sa existe incredere si multa iubire :X .
Sunt persoane care se cearta zilnic si cunosc persoane care nu s-au certat niciodata dar se iubesc si au ani multi de relatie in spate .
Care sa fie secretul unei relatii perfecte? Eu zic ca cel mai mult conteaza ca persoana de langa tine sa te completeze . Fiecare avem parti bune si rele , conteaza ca cel de langa noi sa ne tempereze sau sa ne dea un impuls atunci cand avem nevoie ca...pana la urma urmei de aia se si numeste "jumatatea ta":))
marți, 22 februarie 2011
Citate despre actorie!
Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor.
Actorie. Prefăcătorie ridicată la rang de artă
Actoria reprezintă arta de a nu fi un papagal, ci un personaj.
Actoria este echivalentă cu a spune minciuni. Este arta de a minţi frumos. Eu sunt plătit să spun minciuni elaborate.
Actoria este doar arta de a reţine un mare grup de oameni de la tuşit.
Actoria este unul din cele mai mici talente şi nu un mod prea distins de câştigare a existenţei. Până la urmă, Shirley Temple a putut să joace la 4 ani.
Actorie. Prefăcătorie ridicată la rang de artă
Actoria reprezintă arta de a nu fi un papagal, ci un personaj.
Actoria este echivalentă cu a spune minciuni. Este arta de a minţi frumos. Eu sunt plătit să spun minciuni elaborate.
Actoria este doar arta de a reţine un mare grup de oameni de la tuşit.
Actoria este unul din cele mai mici talente şi nu un mod prea distins de câştigare a existenţei. Până la urmă, Shirley Temple a putut să joace la 4 ani.
Inca o zi.....:D
Acesta e începutul unei noi zile. Domnul mi-a dat această zi să o pot trăi cum vreau. Pot să o risipesc sau să fac ceva folositor.
Ceea ce fac azi e foarte important pentru că dau în schimb o zi din viaţa mea.
Când mâine va veni, ziua de azi va fi trecută pentru totdeauna, lăsând în locul ei ceea ce eu am făcut. Vreau ca ea să fie un câştig, nu o pierdere ...bună, nu rea...un succes, nu un eşec, pentru ca să nu uit preţul pe care l-am plătit pentru ea.
Ceea ce fac azi e foarte important pentru că dau în schimb o zi din viaţa mea.
Când mâine va veni, ziua de azi va fi trecută pentru totdeauna, lăsând în locul ei ceea ce eu am făcut. Vreau ca ea să fie un câştig, nu o pierdere ...bună, nu rea...un succes, nu un eşec, pentru ca să nu uit preţul pe care l-am plătit pentru ea.
Ningeeeeeeeeeeeee....:!
Cu fulgi mari si desi. Ninge ca in povesti. Nu am mai vazut zapada de ceva vreme. In orasul asta de rahat in care locuiesc nu a nins iarna asta decat foarte putin si din pacate copilul din mine nu a reusit sa se bucure de fulgii de nea.
Nu cred ca se va depune indeajuns de mult incat sa ma joc putin cu bulgarii de zapada, dar macar ninge.
Nu cred ca se va depune indeajuns de mult incat sa ma joc putin cu bulgarii de zapada, dar macar ninge.
luni, 21 februarie 2011
Actoria,viata mea!
De cand ma stiu am fost atras de actorie.Am ajuns la Bucuresti doar pentru asta.
In aceasta categorie o sa va scriu despre actorie.Ce inseamna pentru mine, lucruri interesante si folositoare despre ea si cum as juca eu unele roluri,din cartile pe care le-am citit sau piesele de teatru.Imi place foarte mult,nu stiu daca ma credeti,acum ma simt ca si in fata unui juriu.
-Hai,spune ce inseamna pentru tine actoria.
Cum sa incep? Actoria pentru mine e totul.E un mod de viata.Nu e doar un hobby.E viata mea.As fi in stare sa stau non stop in fata camerelor de filmat sau in fata publicului.Dar pana atunci mai e.Deocamdata,studiez si daca se investe pe langa o reclama,doua.Dar mai am mult de muncit,pana sa ajung unde doresc.
Si da,asta e pentru mine,actoria.Totul!
Fara inspiratie;)
Astazi, de cum m-am trezit am simtit ca am un chef nebun sa scriu pe blog cateva articole faine, de care blogul meu are nevoie, deoarece in ultima perioada am scris vreo 10 articole doar de dragul de a scrie, adica de umplutura ca sa nu ramaneti cu ochi-n soare atunci cand intrati pe blog.
Problema e una destul de naspa, pe care n-am crezut ca o voi intalni vreodata: nu stiu ce sa scriu, cu toate ca as vrea sa tastez in Windows Live Writer ceva misto, dar nu gasesc un subiect care sa ma faca sa cred ca o sa le placa si celor care se invart in jurul blogului.
Stiu, cu toate ca unii dintre voi o sa spuneti ca n-ati intampinat problema asta pana acum si nu credeti ca o s-o intampinati, va spun eu sigur ca o sa vina momentul. Asa ziceam si eu la inceput celorlalti, dar m-am inselat.
Cand am inceput sa scriu pe net simteam ca am atat de multe de impartasit si ma gandeam ca o sa ajung la 2-3 articole pe zi.
Acum sa nu credeti ca nu mai am nimic de zis, doar ca pe moment nu-mi trece nimic prin minte si pur si simplu nu gasesc un subiect pe care sa-l despic aici, pe blog.
Problema e una destul de naspa, pe care n-am crezut ca o voi intalni vreodata: nu stiu ce sa scriu, cu toate ca as vrea sa tastez in Windows Live Writer ceva misto, dar nu gasesc un subiect care sa ma faca sa cred ca o sa le placa si celor care se invart in jurul blogului.
Stiu, cu toate ca unii dintre voi o sa spuneti ca n-ati intampinat problema asta pana acum si nu credeti ca o s-o intampinati, va spun eu sigur ca o sa vina momentul. Asa ziceam si eu la inceput celorlalti, dar m-am inselat.
Cand am inceput sa scriu pe net simteam ca am atat de multe de impartasit si ma gandeam ca o sa ajung la 2-3 articole pe zi.
Acum sa nu credeti ca nu mai am nimic de zis, doar ca pe moment nu-mi trece nimic prin minte si pur si simplu nu gasesc un subiect pe care sa-l despic aici, pe blog.
O alta zi din viatza mea!
E o alta zi, e o noua zi care da nastere la multe alte sperante!
Sa invatam sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare raza de soare, de fiecare nor care apare pe cerul nostru, sa invatam sa fim mai buni, mai increzatori, sa lasam rautatile la o parte, sa invatam sa fim oameni!Fiecare zi imi apartine, e meritul meu daca stiu sa profit de fiecare zi, e greseala mea daca fac din fiecare zi o rutina, o zi pierduta!
Nu vreau sa mai pierd nici o zi, vreau sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, de fiecare om care trece prin viata mea, vreau sa fiu fericit! In mainile mele sta puterea de a face ceva pentru mine, a mea este decizia!
Sperantele sunt ale mele, visurile imi apartin...nu o sa le las sa moara!
Pretuiti fiecare zi, si in fiecare zi, pretuiti fiecare persoana din viata voastra!
Buna dimineata tuturor!
Sa invatam sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare raza de soare, de fiecare nor care apare pe cerul nostru, sa invatam sa fim mai buni, mai increzatori, sa lasam rautatile la o parte, sa invatam sa fim oameni!Fiecare zi imi apartine, e meritul meu daca stiu sa profit de fiecare zi, e greseala mea daca fac din fiecare zi o rutina, o zi pierduta!
Nu vreau sa mai pierd nici o zi, vreau sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, de fiecare om care trece prin viata mea, vreau sa fiu fericit! In mainile mele sta puterea de a face ceva pentru mine, a mea este decizia!
Sperantele sunt ale mele, visurile imi apartin...nu o sa le las sa moara!
Pretuiti fiecare zi, si in fiecare zi, pretuiti fiecare persoana din viata voastra!
Buna dimineata tuturor!
duminică, 20 februarie 2011
O pagina din jurnalul meu:D
Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg si ma intreb mereu „oare doar ce vad si ce stiu eu e lumea?” si ma sperie raspunsul ca zi de zi vad si invat lucruri noi, unele care nici macar nu le inteleg! Cand o sa ma trezesc din acest cosmar? Cand o sa fiu fericit fara sa fie nevoie sa-i ranesc pe alti sau sa sufar eu inainte ca sa obtin ceva? Daca toti suntem egali atunci de ce nu plangem si nu radem in acelasi timp, de ce unii iubim mai mult si alti mai putin, de ce unii au bani, putere, faima, fericire si altii se bucura pentru o paine sau pentru simplu fapt ca au sanatate si pot merge la doua locuri de munca, sa-si poata tine copii la scoala si cu toate astea, cu riscul de a se pune sa doarma cu stomacul gol, au puterea si bunatatea incredibila de a se opri langa un cersetor si ai intinde un banut! Asta inseamna sa fi om! Nici eu nu sunt care vad aceste lucruri, dar macar stiu ce e important in viata, macar stiu ca degeaba alerg dupa bani daca nu iubesc si nu sunt iubit si stiu ca incerc sa fiu mai bun!!! Nu ma plang si ma repet ca nu sunt eu un om mai bun si nu ma consider vreun inteligent sau un geniu nenteles;)) pe bune acum nu visez sa schimb lumea sau sa se schimbe cineva datorita mie! Eu stiu ca si eu gresesc si ca am facut rau, mult rau si persoanelor IUBITE de mine si crede-ma nu sunt multe!
E 6.41 dimineata! si gandurile mele nu mai stiu ce inseamna ordine la fel ca viata mea! e a doua noapte si a treia zi in care nu dorm.... dar ma bucur nespus ca am breton sa-mi acopere ochii si cercanele! Mai bine, cu ocazia asta nu se mai uita nimeni in ochii mei ca cica ar fi oglinda sufletului si mai bine nu stie nimeni ce e in sufletul meu! tin pentru mine toata suferinta macar de as simti doar eu asta!
Macar ea daca ar fi mai bine ca mine.... daaaa visez cu ochii deschisi dar inca nu stiu la ce! Doua zile atat... atat a durat! ce? tot... tot ce am incercat sa realizez tot pentru ce am luptat tot pentru ce am renuntat la toata lumea.... LINISTEA! atat am cerut iti vine sa crezi! ma tot intreb oare daca as fi cerut bani si faima ce as fi primit? ca pentru putina liniste am sa-mi dau si sufletul din mine daca doar asa se poate.... dar nu am cum, stai!I-am dat deja si pe degeaba! Totusi mai am ceva si nu e o speranta nu e un vis e doar dorinta de a trai si de a merge cu capul sus in fata voastra a tuturor si nu din mandrie sau orgoliu ci pentru a nu parea vulnerabila!
Mi-e frica sa ma pun sa dorm... Mi-e frica de ce se va intampla cat timp eu dorm si ce surprize ma mai asteapta cand voi deschide ochii cand ma voi lovi iar de realitate! De asta nu dorm defapt... ca sa nu fie nevoie sa trec de mai multe ori prin aceiasi stare, sa simt cu o intensitate mai mare realitatea asta care mai degraba pare un cosmar care nu se mai termina! Si asta e viata... Din pacate nu am nici o putere sa o schimb si daca vreodata as avea puterea sa schimb lumea nu as faceo... m-as schimba pe mine sa fiu ca restul lumi!
Daca un prieten ajunge sa-ti intoarca spatele cand treci prin cea mai grea perioada de pana acum din viata ta... ce sa te mai astepti de la restul lumii! dar nu se stie nicodata ca eu am avut catusi de putin noroc... daca se poate numi asa. vorba aia toata lumea a fugit si ea a ramas langa mine desi nu ma cunoaste decat de 4 luni si poate nu din prea multa afectiune sau prietenie mare dar macar de mila nu a plecat, ceea ce persoanele care le credeam cel mai aproape de mine nu au putut simti... nu ca as avea nevoie de compasiune... doar de o vorba buna! tot ea ma ridica... tot ea ma face sa rad desi poate plange mai mult ca mine si nu poate ci sigur ii este de 1000 de ori mai greu decat mie dar e mai tare! si eu credeam ca sunt mai tare si chiar eram odata. dar acum... stiam ca viata nu e usoara, vorba aia nu am fost un copil crescut pe balcon si am plecat de jos si am o viata chiar modesta (culmea nici nu vreau mai mult) chiar daca e de necrezut am exact ce am ales sa ajung sa am.... cel putin aveam acum nu stiu ce mai am sau daca mai am ceva! Tare nu? dar chiar asa de curva sa fie? in doua zile sa ia tot? tot? inca sper sa fie un vis si sa ma trezesc vreodata, dar imi fac sperante aiurea ca nu traim in basme:)) oricum eu le sunt recunoscator tuturor celor care m-au dezamagit si care m-au lasat aici jos unde sunt acum sau carora nu le-a pasat... macar am invatat ceva si acum stiu cine merita respectul meu si pentru cine ma mai chinui sa ma ridic! oricum atata timp cat o sa vedeti un zambet pe buzele mele inseamna ca se poate si mai rau:)) si ca inca nu am ramas singur ca mai am pentru cine zambi! si daca zambetul meu e fals e asa pentru ca ma straduiesc sa nu intristez persoanele care tin la mine si carora le pasa! si daca plang.... nu o sa ma vezi tu niciodata si daca totusi se intampla sa ma vezi nu incerca sa-mi stergi lacrima sau sa ma opresti pentru ca inseamna ca am incredere in tine si fiecare lacrima e un necaz care ma apasa si care il impart cu tine (mai sunt si darnic pe deasupra;)cand ma opresc ia-ma in brate si daca vei face asta sa fi sigur mereu ca atunci cand vei avea nevoie de un prieten poate nu-l vei gasi in mine dar un umar pe care sa plangi si cineva cu care sa vorbesti va fi pe aproape la un telefon distanta! incerc sa nu regret sufletul care mi l-a dat dumnezeu. sa nu regret partea buna a mea care ma depaseste si nu ma lasa sa-i las si eu la greu:)) amuzant! am aberat cred eu ca destul! nu te chinui sa intelegi ca ce am scris aici e doar ce am invatat in doua zile! da am mai trait 20 de ani pe langa ele:)) si oricum atata timp cat am breton si creasta inca mai pot iesi pe strada si mai pot cauta vinovatul pentru tot ce se intampla si sa vezi atunci bombe si artifici si promit ca dupa ce voi rezolva asta voi incerca sa scriu o pagina mai optimista si care sa merite sa fie si citita nu doar scrisa!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)