Citat preferat

Am invatat ca toata lumea vrea să traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre varf.

marți, 5 aprilie 2011

Daca viata mea ar fi un film......

Daca as face un film despre propria mea viata nu sunt convins ca m-as uita eu insami la el. Dar in fine, o sa incerc sa fac fata provocarii. Am primit leapsa de la Trestie si este de fapt o intrebare: daca viata ta ar fi un film, ce fel de film ar fi?
Cu siguranta unul de fictiune nu un documentar, poate pentru ca uneori imi place sa fug de realitatea care ma urmareste neiertatoare.
Fara indoiala ca cele mai multe secvente ar fi alb-negru pentru ca de obicei ma situez la extreme si pentru ca imi plac lucrurile clare. In plus, am o slabiciune pentru imaginile alb-negru. Mi se pare ca reflecta cel mai bine trairile interioare. As alege si cateva pete de culoare, asta ca sa sparg monotonia. Doar culorile tari, violente care iti ard ochii iti raman intiparite in memorie.
Personajele mele ar fi putine si ar conta mai mult gesturile pe care le fac, decat ceea ce spun. Nu m-ar interesa frumusetea fizica cat expresivitatea lor.
As alege spatii mari, deschise, o campie cu un lan de grau ar fi la fel de frumoasa ca un ocean care se intinde dincolo de orizont.
Stiu ca libertatea vine din interior dar intr-un astfel de spatiu as simti ca pot sa-mi las gandurile sa hoinareasca de-a lungul si de-a latul campiei sau sa fie luate de cate un val si duse departe intr-un loc in care s-ar intalni cu gandurile celor care au nevoie de alte orizonturi.
Ar fi muzica, multa muzica pentru ca altfel nici nu s-ar putea. As alege drept coloana sonora Gary Moore pentru ca uneori cuvintele mi se par mult prea obositoare si pline de atatea intelesuri incat le-as inlocui doar cu un acord de chitara.
Filmul l-as incepe cu un drum, unul care sa para ca nu are sfarsit.
Anotimpul ar fi toamna, o toamna blanda, calda cu raze de soare filtrate printre crengile copacilor.
Cu siguranta in filmul meu ar exista cativa ingeri necesari, pentru ca imi place sa cred ca exista cineva care imi vegheaza pasii. E adevarat ca nu toti ingerii au aripile albe…
As incerca sa evit lacrimile si ploaia pentru ca am vorbit destul despre ele. Vreau mult soare dar un soare care da viata, alunga intunericul si te incalzeste. Poate ca ar fi si cateva flacari in filmul meu dar nu pentru decor ci ca sa arda tot ceea ce este trist si urat.

Povestea as inventa-o cu fiecare zi care ar trece. Poate in felul acesta as reusi sa surprind inefabilul.

Si un mic adagio: Trestie vorbea despre marele Tarkovsky. Tin minte si acum ca prima oara cand am vazut Nostalgia am iesit cu genunchii tremurand de la cinemateca si ca pur si simplu nu mai puteam sa articulez cuvintele. M-a urmarit mult timp scena din final in care personajul poet intelege ca « a fi » inseamna sa ajungi la capatul drumului cu flacara aprinsa chiar daca bate vantul. Mi-ar placea sa fiu in stare sa includ un astfel de mesaj in filmul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu