Am visat o printesa din basmele acelea frumoase. Se facea ca avea o viata perfecta, plina de dimineti in care soarele o mangaia pe fata, in care orice pas il facea il facea spre bine. Avea prieteni, iesea in oras, se distra, n-avea prea multe griji, avea mereu acolo pe cineva care sa o sustina si sa fie alaturi de ea.
Printesa avea si un print al ei, venit ca-n povesti, pe cal alb, dintr-o minune dumnezeiasca. Traiau intr-un palat mare si frumos, decorat dupa placul lor, erau inconjurati de o aura de fericire pe care o purtau oriunde mergeau. Erau fericiti impreuna, tot ce faceau li se parea cel mai frumos si cel mai bun.
Nopti interminabile petrecute impreuna, momente frumoase,vorbe rupte din rai, excursii, ...sintetizand, clipe de neuitat.
Greutatile treceau pe langa ei ca si cum nu existau, el era mereu acolo pentru ea si ea pentru el, sa aiba grija unul de celalalt orice s-ar fi intamplat. Furturi, ploi ... ei vedeau doar soare si lumina. Pentru ea era tot ce-si dorise mereu si isi imaginase, chiar i se intamplasera toate astea ei.
.....
In schimb, a fost doar un vis, din care mi-as fi dorit sa nu ma fi trezit niciodata, deja incepeam sa cred ca era real pentru ca a durat ceva timp.Dar cum visele sunt doar vise, nimic nu a fost adevarat,nimic nu a existat, au fost doar inchipuiri de-ale mele ...
Dar ce e ciudat, e ca daca nimic nu a fost adevarat, cum am putut sa nu-mi dau seama la timp si sa ma trezesc cand trebuia, de ce am crezut ca a fost realitate si de ce tot am in cap imagini a unor lucruri nepetrecute?
Acestea vor ramane doar niste intrebari fara raspuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu