Cine sunt Eu?

Eu.Cine sunt eu? Un punct minuscul in aceasta lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totusi fiecare are viata lui. Pe cat de mica, pe atat de smnificativa. Am si eu povestea mea ca toata lumea Iar cand eu nu voi mai fi o stea acolo , in indepartatul si gigantul univers va straluci pentru mine,in amintirea mea, pierduta printre mii de alte stele. Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i dea vietii rost.
Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna , fara a ne face rau unul altuia.
Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU.

Vis Versus Realitate:D

Ciudat, am vorbit despre iluzii destul de mult în ultimul timp aproape în fiecare post, dar niciodată nu am încercat să vorbesc şi despre rostul viselor în viaţa noastră.

Mi-a spus o prietena acum ceva timp că sunt irealist, eu am preferat să cred că sunt doar visător. Dacă stăm să analizăm mai bine lucrurile toţi suntem irealişti într-o anumită măsură pentru că fiecare dintre noi percepe altfel realitatea, înţelege altfel lucrurile care se întâmplă în jurul lui şi nici unul nu are dreptate deoarece fiecare percepe realitatea într-un mod subiectiv. Mi se pare o prostie să-l numeşti irealist pe cel de lângă tine doar pentru că el nu vede lucrurile aşa cum le vezi tu. Cu toate că părerile voastre sunt contradictorii, poate că şi el are dreptate. Imaginează-ţi o lume în care toţi ar gândi ca tine ... cui i-ai cere sfaturi? cum ţi-ai alege prietenii? Aşa fiecare gândeşte cum vrea,trăieşte cum vrea(sau cum poate) în propria lui "realitate", cu problemele, dorinţele şi visele lui. Nu crezi? Gândeşte-te la religie. Poţi să crezi sau să nu crezi că există ceva mai mare care ne-a creat şi care stă acolo sus şi vede tot ce facem. Au fost şi sunt multe religii şi fiecare L-a descris altfel şi a venit cu un alt punct de vedere. Care dintre toate aceste religii e cea reală? Nu avem de unde să ştim, dar fiecare alege să creadă sau nu în ceva în funcţie de nevoi şi de dorinţe sau pur şi simplu pentru că aşa l-au dresat părinţii şi societatea. Realitatea e aceeaşi oriunde şi pentru oricine dar nimeni nu o cunoaşte şi de asta fiecare îşi construieşte un fel de realitate proprie.

Acum că am lămurit cum (cred) că stă treaba cu realitatea, ajungem la vise şi la rolul lor. Aici ţin să subliniez vorbele lu' nea' Freud:

Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.

Eu cred că omul are nevoie în permanenţă de vise. Realitatea(aia autentică) e dură cu toţi, nu contează că eşti frate de cruce cu Becali sau cerşeşti la colţ de stradă, tot ai probleme, tot îţi faci griji şi te loveşti de tot felul de situaţii şi de oameni în fiecare zi. Eu am norocul să fiu genul de persoană care în general ştie când trebuie să vadă lucrurile aşa cum sunt şi de obicei profită de fiecare moment în care îşi permite să viseze. Mă gândesc că ar fi foarte greu să te confrunţi în fiecare zi cu partea întunecată a lucrurilor, să vezi în fiecare moment partea goală a paharului şi să te gândeşti mereu la consecinţele greşelilor făcute, la eşecuri. De câte ori simt că nu mai fac faţă mă închid în casă şi scriu, citesc sau ascult muzică ... pur şi simplu evit orice contact cu lumea de afară. Mă trezesc din somn doar ca să îmi pot continua visele. Şi îmi e bine. Exist doar eu şi gândurile mele, nu e nimeni acolo ca să îmi poată întrerupe ideile sau să mă judece. Pot să-mi pun problema în toate felurile posibile până ajung la o concluzie acceptabilă iar pe urmă, după ce termin cu toate astea îmi e mult mai uşor să iau decizii şi să-mi rezolv problemele.

Astenie.....de iarna!

Azi mi-am dorit să mă simt iubit, să fiu ţinut în braţe, răsfăţat...am tânjit după iubire şi nu a fost nimeni lângă mine să îmi împlinească visul! Mă întreb de ce, ştiu că sunt oameni care mă iubesc, ştiu că am prieteni cărora nu le sunt indiferent, ştiu că există cineva, undeva, care m-a adorat şi o va face toată viaţa, indiferent cât de departe ar fi de mine, si...totusi, am fost singur, atât de singur că aproape îmi auzeam sângele cum îmi circula prin vene...
S-a schimbat atât de mult viaţa mea şi eu m-am schimbat...câteodată mă gândesc că nu mai am nimic din ce-am avut, că am pierdut prea multe, că, într-un fel, îmi doresc să le mai am, însă nu în totalitate.
Ȋnainte ieşeam mult, acum parcă m-am izolat în casă. Aveam prieteni cu care mă vedeam frecvent...acum, cu mulţi dintre ei socializez doar virtual, cu unii nu mă mai întâlnesc decât din întâmplare, unii nici măcar nu îmi mai sunt prieteni...
Stau prea mult în casă, prea mult la calculator, prea mult pe internet şi nu îmi place deloc, am prea puţine activităţi şi asta mă face să înnebunesc...Mă deprimă şi vremea, deşi niciodată nu mi-a displăcut iarna, poate doar faptul că se întunecă prea devreme. Speram să vină primăvara mai repede, dar a nins din nou...
Trebuie neapărat să mă reorganizez, să îmi pun viaţa în ordine şi să reîncep să fac lucruri...
Și vreau să iubesc şi să fiu iubit, am nevoie de asta acum!!!

Relatie...:))

Aud in fiecare zi persoane vorbind despre relatiile lor . Cat de bine se inteleg sau nu , cate certuri au avut sau dimpotriva nu s-au certat niciodata , fiecare considerand relatia pe care o are perfecta sau cel putin incearcand sa o vada asa caci pana la urma despre asta este vorba nu? Macar tu sa crezi ca relatia pe care o ai este perfecta , nu conteaza ce cred ceilalti sau cum o vad ceilalti . Conteaza ca tu sa crezi in relatia ta.
Pentru mine esential intr-o relatia este sa nu existe violenta de nici un fel , aici ma refer si la violenta verbala nu numai fizica  , sa existe incredere si multa iubire :X .
           Sunt persoane care se cearta zilnic si cunosc persoane care nu s-au certat niciodata dar se iubesc si au ani multi de relatie in spate .
          Care sa fie secretul unei relatii perfecte? Eu zic ca cel mai mult conteaza ca persoana de langa tine sa te completeze . Fiecare avem parti bune si rele , conteaza ca cel de langa noi sa ne tempereze sau sa ne dea un impuls atunci cand avem nevoie ca...pana la urma urmei de aia se si numeste "jumatatea ta":))

Citate despre actorie!

Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor.

Actorie. Prefăcătorie ridicată la rang de artă

Actoria reprezintă arta de a nu fi un papagal, ci un personaj.

Actoria este echivalentă cu a spune minciuni. Este arta de a minţi frumos. Eu sunt plătit să spun minciuni elaborate.

Actoria este doar arta de a reţine un mare grup de oameni de la tuşit.

Actoria este unul din cele mai mici talente şi nu un mod prea distins de câştigare a existenţei. Până la urmă, Shirley Temple a putut să joace la 4 ani.

Inca o zi.....:D

Acesta e începutul unei noi zile.  Domnul mi-a dat această zi  să o pot trăi cum vreau. Pot să o risipesc sau să fac ceva folositor.
Ceea ce fac azi e foarte important  pentru că dau în schimb o zi din viaţa mea.
Când mâine va veni, ziua de azi  va fi trecută pentru totdeauna,  lăsând în locul ei ceea ce eu am făcut.  Vreau ca ea să fie un câştig, nu o pierdere  ...bună, nu rea...un succes, nu un eşec,  pentru ca să nu uit preţul  pe care l-am plătit pentru ea.

Ningeeeeeeeeeeeee....:!

Cu fulgi mari si desi. Ninge ca in povesti. Nu am mai vazut zapada de ceva vreme. In orasul asta de rahat in care locuiesc nu a nins iarna asta decat foarte putin si din pacate copilul din mine nu a reusit sa se bucure de fulgii de nea.
Nu cred ca se va depune indeajuns de mult incat sa ma joc putin cu bulgarii de zapada, dar macar ninge.

Actoria,viata mea!

De cand ma stiu am fost atras de actorie.Am ajuns la Bucuresti doar pentru asta.

In aceasta categorie o sa va scriu despre actorie.Ce inseamna pentru mine, lucruri interesante si folositoare despre ea si cum as juca eu unele roluri,din cartile pe care le-am citit sau piesele de teatru.
Imi place foarte mult,nu stiu daca ma credeti,acum ma simt ca si in fata unui juriu.
-Hai,spune ce inseamna pentru tine actoria.
Cum sa incep? Actoria pentru mine e totul.E un mod de viata.Nu e doar un hobby.E viata mea.As fi in stare sa stau non stop in fata camerelor de filmat sau in fata publicului.Dar pana atunci mai e.Deocamdata,studiez si daca se investe pe langa o reclama,doua.Dar mai am mult de muncit,pana sa ajung unde doresc.
Si da,asta e pentru mine,actoria.Totul!

Fara inspiratie;)

Astazi, de cum m-am trezit am simtit ca am un chef nebun sa scriu pe blog cateva articole faine, de care blogul meu are nevoie, deoarece in ultima perioada am scris vreo 10 articole doar de dragul de a scrie, adica de umplutura ca sa nu ramaneti cu ochi-n soare atunci cand intrati pe blog.
Problema e una destul de naspa, pe care n-am crezut ca o voi intalni vreodata: nu stiu ce sa scriu, cu toate ca as vrea sa tastez in Windows Live Writer ceva misto, dar nu gasesc un subiect care sa ma faca sa cred ca o sa le placa si celor care se invart in jurul blogului.
Stiu, cu toate ca unii dintre voi o sa spuneti ca n-ati intampinat problema asta pana acum si nu credeti ca o s-o intampinati, va spun eu sigur ca o sa vina momentul. Asa ziceam si eu la inceput celorlalti, dar m-am inselat.
Cand am inceput sa scriu pe net simteam ca am atat de multe de impartasit si ma gandeam ca o sa ajung la 2-3 articole pe zi.
Acum sa nu credeti ca nu mai am nimic de zis, doar ca pe moment nu-mi trece nimic prin minte si pur si simplu nu gasesc un subiect pe care sa-l despic aici, pe blog.

O alta zi din viatza mea!

E o alta zi, e o noua zi care da nastere la multe alte sperante!
Sa invatam sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare raza de soare, de fiecare nor care apare pe cerul nostru, sa invatam sa fim mai buni, mai increzatori, sa lasam rautatile la o parte, sa invatam sa fim oameni!Fiecare zi imi apartine, e meritul meu daca stiu sa profit de fiecare zi, e greseala mea daca fac din fiecare zi o rutina, o zi pierduta!
Nu vreau sa mai pierd nici o zi, vreau sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, de fiecare om care trece prin viata mea, vreau sa fiu fericit! In mainile mele sta puterea de a face ceva pentru mine, a mea este decizia!
Sperantele sunt ale mele, visurile imi apartin...nu o sa le las sa moara!
Pretuiti fiecare zi, si in fiecare zi, pretuiti fiecare persoana din viata voastra!
Buna dimineata tuturor!

O pagina din jurnalul meu:D

Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg si ma intreb mereu „oare doar ce vad si ce stiu eu e lumea?” si ma sperie raspunsul ca zi de zi vad si invat lucruri noi, unele care nici macar nu le inteleg! Cand o sa ma trezesc din acest cosmar? Cand o sa fiu fericit fara sa fie nevoie sa-i ranesc pe alti sau sa sufar eu inainte ca sa obtin ceva? Daca toti suntem egali atunci de ce nu plangem si nu radem in acelasi timp, de ce unii iubim mai mult si alti mai putin, de ce unii au bani, putere, faima, fericire si altii se bucura pentru o paine sau pentru simplu fapt ca au sanatate si pot merge la doua locuri de munca, sa-si poata tine copii la scoala si cu toate astea, cu riscul de a se pune sa doarma cu stomacul gol, au puterea si bunatatea incredibila de a se opri langa un cersetor si ai intinde un banut! Asta inseamna sa fi om! Nici eu nu sunt care vad aceste lucruri, dar macar stiu ce e important in viata, macar stiu ca degeaba alerg dupa bani daca nu iubesc si nu sunt iubit si stiu ca incerc sa fiu mai bun!!! Nu ma plang si ma repet ca nu sunt eu un om mai bun si nu ma consider vreun inteligent sau un geniu nenteles;)) pe bune acum nu visez sa schimb lumea sau sa se schimbe cineva datorita mie! Eu stiu ca si eu gresesc si ca am facut rau, mult rau si persoanelor IUBITE de mine si crede-ma nu sunt multe!

E 6.41 dimineata! si gandurile mele nu mai stiu ce inseamna ordine la fel ca viata mea! e a doua noapte si a treia zi in care nu dorm.... dar ma bucur nespus ca am breton sa-mi acopere ochii si cercanele! Mai bine, cu ocazia asta nu se mai uita nimeni in ochii mei ca cica ar fi oglinda sufletului si mai bine nu stie nimeni ce e in sufletul meu! tin pentru mine toata suferinta macar de as simti doar eu asta!

Macar ea daca ar fi mai bine ca mine.... daaaa visez cu ochii deschisi dar inca nu stiu la ce! Doua zile atat... atat a durat! ce? tot... tot ce am incercat sa realizez tot pentru ce am luptat tot pentru ce am renuntat la toata lumea.... LINISTEA! atat am cerut iti vine sa crezi! ma tot intreb oare daca as fi cerut bani si faima ce as fi primit? ca pentru putina liniste am sa-mi dau si sufletul din mine daca doar asa se poate.... dar nu am cum, stai!I-am dat deja si pe degeaba! Totusi mai am ceva si nu e o speranta nu e un vis e doar dorinta de a trai si de a merge cu capul sus in fata voastra a tuturor si nu din mandrie sau orgoliu ci pentru a nu parea vulnerabila!

Mi-e frica sa ma pun sa dorm... Mi-e frica de ce se va intampla cat timp eu dorm si ce surprize ma mai asteapta cand voi deschide ochii cand ma voi lovi iar de realitate! De asta nu dorm defapt... ca sa nu fie nevoie sa trec de mai multe ori prin aceiasi stare, sa simt cu o intensitate mai mare realitatea asta care mai degraba pare un cosmar care nu se mai termina! Si asta e viata... Din pacate nu am nici o putere sa o schimb si daca vreodata as avea puterea sa schimb lumea nu as faceo... m-as schimba pe mine sa fiu ca restul lumi!

Daca un prieten ajunge sa-ti intoarca spatele cand treci prin cea mai grea perioada de pana acum din viata ta... ce sa te mai astepti de la restul lumii! dar nu se stie nicodata ca eu am avut catusi de putin noroc... daca se poate numi asa. vorba aia toata lumea a fugit si ea a ramas langa mine desi nu ma cunoaste decat de 4 luni si poate nu din prea multa afectiune sau prietenie mare dar macar de mila nu a plecat, ceea ce persoanele care le credeam cel mai aproape de mine nu au putut simti... nu ca as avea nevoie de compasiune... doar de o vorba buna! tot ea ma ridica... tot ea ma face sa rad desi poate plange mai mult ca mine si nu poate ci sigur ii este de 1000 de ori mai greu decat mie dar e mai tare! si eu credeam ca sunt mai tare si chiar eram odata. dar acum... stiam ca viata nu e usoara, vorba aia nu am fost un copil crescut pe balcon si am plecat de jos si am o viata chiar modesta (culmea nici nu vreau mai mult) chiar daca e de necrezut am exact ce am ales sa ajung sa am.... cel putin aveam acum nu stiu ce mai am sau daca mai am ceva! Tare nu? dar chiar asa de curva sa fie? in doua zile sa ia tot? tot? inca sper sa fie un vis si sa ma trezesc vreodata, dar imi fac sperante aiurea ca nu traim in basme:)) oricum eu le sunt recunoscator tuturor celor care m-au dezamagit si care m-au lasat aici jos unde sunt acum sau carora nu le-a pasat... macar am invatat ceva si acum stiu cine merita respectul meu si pentru cine ma mai chinui sa ma ridic! oricum atata timp cat o sa vedeti un zambet pe buzele mele inseamna ca se poate si mai rau:)) si ca inca nu am ramas singur ca mai am pentru cine zambi! si daca zambetul meu e fals e asa pentru ca ma straduiesc sa nu intristez persoanele care tin la mine si carora le pasa! si daca plang.... nu o sa ma vezi tu niciodata si daca totusi se intampla sa ma vezi nu incerca sa-mi stergi lacrima sau sa ma opresti pentru ca inseamna ca am incredere in tine si fiecare lacrima e un necaz care ma apasa si care il impart cu tine (mai sunt si darnic pe deasupra;)cand ma opresc ia-ma in brate si daca vei face asta sa fi sigur mereu ca atunci cand vei avea nevoie de un prieten poate nu-l vei gasi in mine dar un umar pe care sa plangi si cineva cu care sa vorbesti va fi pe aproape la un telefon distanta! incerc sa nu regret sufletul care mi l-a dat dumnezeu. sa nu regret partea buna a mea care ma depaseste si nu ma lasa sa-i las si eu la greu:)) amuzant! am aberat cred eu ca destul! nu te chinui sa intelegi ca ce am scris aici e doar ce am invatat in doua zile! da am mai trait 20 de ani pe langa ele:)) si oricum atata timp cat am breton si creasta inca mai pot iesi pe strada si mai pot cauta vinovatul pentru tot ce se intampla si sa vezi atunci bombe si artifici si promit ca dupa ce voi rezolva asta voi incerca sa scriu o pagina mai optimista si care sa merite sa fie si citita nu doar scrisa!